Outsourced / Mi-au mutat jobul... în India! (2006)

Regizor: John Jeffcoat. Producători: Tom Gorai, David Skinner, George Wing.
Scenariul: George Wing și John Jeffcoat.
Cu: Josh Hamilton, Ayesha Dharker, Asif Basra, Matt Smith, Bhuvnesh Shetty.
Nerecomandat copiilor sub 12 ani.

IMDb: 7/10; Rotten Tomatoes: 78%; Metacritic: 70%.

Trebuie să recunosc că preferințele personale în privința filmelor s-au schimbat destul de mult. În adolescență, îmi plăceau aproape exclusiv filmele de acțiune sau SF. Acum prefer mai degrabă o comedie romantică bună, deși și în cazul acestora fac nazuri, pentru că umorul este deseori de slabă calitate iar partea romantică este foarte previzibilă. Rar mai găsesc comedii la care să mai și râd. Ei bine, Outsourced este una dintre ele. Partea romantică este mai puțin reușită, dar partea de comedie compensează.

Este interesant cum o realitate oarecum tristă (dacă nu chiar tragică pentru unii), și anume globalizarea locurilor de muncă, devine o sursă de distracție. Marile companii fac tot posibilul să crească profitul, și în acest sens renunță la oamenii mai bine plătiți din țările dezvoltate, pentru a angaja (pe aceleași posturi) oameni mai puțin bine plătiți din țări mai puțin dezvoltate (ca să nu folosim termeni jignitori), făcând astfel economii la bugetul de salarii.

Todd (Josh Hamilton) lucrează la o companie americană din Seattle, în domeniul vânzărilor, când tocmai află că toți oamenii din departament sunt dați afară. Șeful (Matt Smith) îl șantajează cu niște acțiuni pentru a-l convinge să accepte un nou job: acela de a-i pregăti, în India, pe noii angajați care răspund la telefon, ca să rezolve plângerile și reclamațiile. Deși inițial respinge propunerea, îl vedem în cele din urmă pe Todd în India, unde toată lumea îi spune Toad (scris exact așa, motiv pentru care ratează întâlnirea de la aeroport).

Todd pare să fie americanul tipic care nu prea a ieșit din bula lui, și este expus din plin șocului cultural la sosirea în India. Judecă greșit șoferii de taxi, aproape că pierde trenul, face greșeala să bea din produsele locale, denumite după cunoscute branduri americane, dar fără nici o legătură reală cu acestea. În cele din urmă se întâlnește cu Puro (Asif Basra), cel care urmează să-l înlocuiască ca șef al noului departament de vânzări din Gharapuri (India). Puro însuși e un tip foarte comic, dornic să învețe cât mai multe despre cultura americană. El se dă peste cap să-l facă pe Todd să se simtă bine, și-l cazează la mătușa sa (Sudha Shivpuri), care imediat își intră în mână ca gazdă și pețitoare.

Încetul cu încetul, Todd se adaptează la viața în India, înțelege tot mai bine obiceiurile locale, trecând prin tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin comice. Se vede că regizorul cunoaște îndeaproape realitățile indiene, pe care ni le prezintă dintr-o perspectivă adecvată, suficient de șocantă ca să stârnească râsul, dar totodată fără să ofenseze în vreun fel cultura indiană. Pe de altă parte, în același timp asistăm și la un fenomen invers: pentru a putea rezolva mai repede reclamațiile venite din partea clienților americani, indienii angajați la companie încearcă la rândul lor să înțeleagă mai bine cultura americană, iar Todd are această menire, de a le explica anumite obiceiuri, de a-i învăța engleza americană.

În ce măsură cele două culturi sunt compatibile? Relația dintre Todd și Asha (Ayesha Dharker), cea mai frumoasă și inteligentă angajată, pare să ofere un răspuns, măcar parțial. Cred totuși că aici producătorii filmului au mers un pic cam departe. Mie mi se pare că relația lor este forțată, în contextul dat. Indianca se comportă aproape ca o femeie occidentală, ceea ce pare cumva firesc probabil pentru publicul țintă (evident, cel american), dar pare extrem de improbabil într-un context indian (sau asiatic) tradițional.

Finalul lasă cumva totul în aer, practic nu avem un deznodământ. Un singur lucru este sigur: la întoarcerea din India, Todd este un om schimbat, diferit, într-un fel care poate fi apreciat drept pozitiv de către audiență. Deși nu este un happy-end clasic, finalul este totuși unul fericit, într-un anumit sens, lăsând însă o serie de semne de întrebare cu privire la soarta anumitor personaje. Cel puțin caracterele secundare par să-și fi atins obiectivele: Puro s-a putut căsători cu iubita vieții lui, un alt angajat și-a găsit o soție în America. Se induce cumva această idee că, de fapt, fericirea este o stare pe care o poți atinge doar alături de ființa iubită. Sunt însă Todd și Asha fericiți?

Filmul merită văzut dacă doriți să vă distrați, iar realitățile indiene sunt prezentate la ”firul ierbii”, la concurență cu orice film documentar. Todd este oricare dintre noi, occidentalii (inclusiv europenii), care ajung în India cu anumite idei preconcepute și descoperă acolo un univers total diferit, unde este foarte greu să te adaptezi, dar care are frumusețile și atuurile sale, ce merită să fie descoperite și explorate.