Restiamo amici / Rămânem amici (2018)

Regizor: Antonello Grimaldi. Producător: Gianluca Curti.
Scenariul: Marco Martani, Raffaello Fusaro, Walter Lupo, după un roman al lui Bruno Burbi.
Cu: Michele Riondino, Alessandro Roja, Libero De Rienzo, Violante Placido, Sveva Alviti.
Nerecomandat copiilor sub 12 ani.
IMDb: 5,1/10; Letterboxd: 2,9/5; mymovies.it: 2,34/5.

Alessandro Colonna (Michele Riondino) este un tată văduv, al cărui fiu adolescent, Giacomo (Mirko Trovato), are o relație tumultuoasă, specifică vârstei, cu colega sa Margherita (Camilla Martini). Alessandro este totodată medic pediatru la un spital din zona alpină a Italiei și este un naiv simpatic, care se lasă atras într-o cursă bine pusă la punct de prietenul său din copilărie, Gigi (Alessandro Roja). Gigi dorește cu orice preț să pună mâna pe moștenirea de 3 milioane de euro lăsată de tatăl său către un posibil copil al lui Gigi, care însă nu există, așa că Gigi face tot posibilul să-l convingă pe Alessandro să accepte ideea unei farse, și anume că Giacomo ar fi fiul lui Gigi, și astfel să împartă moștenirea. Treburile se complică foarte mult, și în cele din urmă cei doi îl includ și pe un al treilea prieten, Leo (Libero De Rienzo), în această ”afacere”, iar mai târziu și pe Marta Rossi (Sveva Alviti). Moștenirea este însă urmărită și de alții, iar audiența așteaptă nerăbdătoare să afle care dintre numeroșii farsori va avea în cele din urmă câștig de cauză?

Filmul se dorește a fi o comedie, dar sincer nu am râs deloc sau aproape deloc. Cu excepția câtorva scene, nu am reușit să înțeleg care parte a filmului s-ar dori a fi comică. În plus, este unul din puținele filme care mi s-a părut a fi lipsit de logică, de la început până la sfârșit. Cineva a încurcat atât de mult povestea, încât aceasta a devenit greu de crezut, greu de acceptat de către cei care vizionează filmul. Voi da doar câteva exemple (acestea sunt mult mai multe). Chiar mai pe la începutul filmului, prietena lui Gigi, Fatima (Anni Barros), îl cheamă pe Alessandro în Brazilia deoarece Gigi ar fi bolnav grav, pe moarte. Alessandro este medic (fie el și pediatru) și cu toate acestea înghite pe nemestecate povestea și merge până în Brazilia (!) pentru a-l întâlni pe așa-zisul muribund Gigi. Mai departe, ajuns acolo, nici măcar nu află de ce boală suferă prietenul său. Păi ce fel de medic mai e și ăsta? Dacă aș fi medic și aș avea un prieten atât de bun într-o situație atât de gravă, i-aș cere în primul rând toate detaliile, toate amănuntele legate de boală, rezultatele la analize, și așa mai departe. Dar nu, Alessandro merge până în Brazilia doar ca să-l refuze pe Gigi, chestie pe care o putea face la telefon, din Italia.

Apoi, băieții ăștia pretind că sunt săraci, dar Gigi are suficienți bani ca să-i plătească o domnișoară de companie (ca să nu zic altfel) lui Alessandro, Monique (Desirée Popper), la prima vizită a acestuia la Lugano. Alessandro o refuză însă pe Monique, băgând un pretext greu de acceptat, și anume faptul că o iubește atât de mult pe fosta lui nevastă (decedată) încât nu mai poate fi cu nici o altă femeie. Monique chiar crede (și audiența la fel). Cu toate acestea, revenit acasă, Alessandro se îndrăgostește lulea de mama Margheritei (prietena fiului său), Bianca (Violante Placido). Deci Monique nu e OK, dar Bianca este, nu mai contează nici soția decedată, nici implicațiile asupra relației dintre cei doi adolescenți, Giacomo și Margherita.

Până la urmă, filmul se desfășoară pe două planuri. Un plan principal al ”acțiunii”, care vizează moștenirea tatălui lui Gigi, unde există tot felul de răsturnări de situație, și un plan secundar al relațiilor romantice, având în prim-plan tandemul Alessandro-Bianca, și pe fundal alte cupluri (Gigi-Fatima, Giacomo-Margherita, Leo-Clara). Chiar cred că partea romantică a filmului, deși secundară, este mai reușită. Relația dintre cei doi, Alessandro Colonna și Bianca, se naște și se dezvoltă cumva natural sub ochii noștri, în vreme ce partea cu acțiunea pare trasă rău de tot de păr și nu pare deloc credibilă. Aș zice că nici personajele principale, cei trei prieteni, Alessandro, Gigi și Leo, nu sunt foarte convingători în aceste roluri de (practic) hoți, în luptă mai mult sau mai puțin dreaptă cu alți hoți, mai experimentați decât ei. Ei înșiși par să se schimbe destul de radical, Alessandro este când naiv, când grozav de inteligent, Gigi pare să fie un fel de gigolo, Leo este ba serios și de încredere, ba infidel și suicidar. Astfel, personajele însele nu sunt credibile în fața publicului, schimbându-și atât de mult caracterul de la o scenă la alta.

Aș mai zice și că filmul nu reușește să valorifice nicidecum peisajele alpine spectaculoase, care rămân mai mereu în background. Mi se pare dubios rău de tot să ai un film a cărui acțiune se desfășoară în zona alpină a Italiei (Trento, Rovereto, Riva del Garda) și a Elveției (Lugano) și să nu fii în stare să capitalizezi un pic în favoarea ta peisajele splendide, filmând cu precădere în interior sau pe străzi. Mare păcat.  

Filmul este disponibil pe diverse platforme de streaming (eu l-am văzut pe Netflix), dar și gratuit pe YouTube.

Larceny in Her Heart / Furt în inima ei (1946)

Regizor: Sam Newfield. Producător: Sigmund Neufeld.
Scenariul: Raymond L. Schrock, pe baza personajelor create de Brett Halliday.
Cu: Hugh Beaumont, Cheryl Walker, Ralph Dunn, Paul Bryar, Gordon Richards.
Nerecomandat copiilor sub 12 ani.
IMDb: 6,4/10; Letterboxd: 2,67/5.

Mă uit rar la filme de epocă, având în vedere că, de cele mai multe ori, din toate punctele de vedere, acestea sunt inferioare producțiilor actuale. Cu toate acestea, din când în când, mă mai ”lovește” nostalgia sau curiozitatea și mai arunc câte o privire sau două către un film vechi alb-negru, din zecile de mii care se găsesc acum pe internet sau pe diferitele platforme de streaming.

Michael Shayne este un personaj creat de scriitorul Brett Halliday în anii 1930, într-o serie de romane polițiste care îl au pe acest detectiv drept protagonist. Popularitatea sa în rândul publicului american l-a adus destul de repede pe marile ecrane. Astfel, la începutul anilor 1940, Twentieth Century Fox a realizat șapte filme pe baza cărților lui Brett Halliday, cu Lloyd Nolan în rolul principal al detectivului Michael Shayne. După ce Twentieth Century Fox a renunțat la a mai face alte filme cu Michael Shayne, unul dintre cele mai mici studiouri de la Hollywood, PRC (Producers Releasing Corporation), a preluat ștafeta și a realizat cinci filme polițiste centrate pe același detectiv Michael Shayne în anii 1946 și 1947, de data aceasta cu Hugh Beaumont în rolul principal. Filmele fac parte din așa-numita categorie ”B movies”, atât ca tematică, buget și realizare cinematografică, cât și ca durată, toate având cu puțin peste o oră.

Larceny in Her Heart este al doilea film din această serie de cinci filme produse de PRC, cu Hugh Beaumont în rolul principal al detectivului particular Michael Shayne. La fel ca și în celelalte filme, el îi are alături pe secretara (și iubita) sa, Phyllis Hamilton (Cheryl Walker), și pe prietenul său jurnalist, care joacă mai degrabă rol de asistent, Tim Rourke (Paul Bryar). Colaborarea cu Poliția funcționează greu, deoarece sergentul Pete Rafferty (Ralph Dunn) este invidios pe Michael Shayne și abia așteaptă să-l aresteze, spre deosebire de Chief Gentry (Charles Wilson), care este înclinat să-l ajute pe eroul nostru. Aceste personaje sunt recurente în toate filmele cu Michael Shayne. Trebuie însă precizat că, spre deosebire de alte filme, Larceny in Her Heart nu se bazează pe vreunul din romanele lui Brett Halliday, ci pe un scenariu original al lui Raymond L. Schrock, folosind doar personajele create de Brett Halliday.

Acțiunea este destul de simplă, și pleacă de la faptul că un om înstărit, Burton Stallings (Gordon Richards) îl angajează pe Michael Shayne să-i găsească fiica vitregă dispărută. Detectivul, deși era pe cale să plece în vacanță cu iubita sa Phyllis, acceptă în cele din urmă, mai ales că fiica vitregă (Marie Hannon) se prezintă singură la el la birou, în stare de ebrietate. Michael o conduce pe Phyllis la gară și-o trimite singură în vacanță, cu promisiunea că vine și el imediat; pe când se întoarce la birou, o găsește pe presupusa fiică vitregă decedată prin strangulare. Lucrurile se complică deoarece și Poliția vine pe capul lui, sergentul Pete Rafferty fiind gata să-l aresteze. Michael scapă de polițiști, dar îl oprește pe prietenul său jurnalist Tim Rourke ca să-l ajute cu rezolvarea cazului.

Filmul include mai multe răsturnări neobișnuite de situație. Cadavrul fetei apare și dispare, spre disperarea lui Michael, Phyllis se întoarce din vacanță, Paul Bryar află tot mai multe detalii relevante despre familia Stallings, iar una din menajerele familiei Stallings, Lucille (Julia McMillan), îi oferă mai multe amănunte despre această familie și promite și mai multe la o viitoare întâlnire, care însă nu mai are loc, deoarece Michael o găsește la rândul său strangulată (deși încă vie, aparent).

Pentru a elucida misterul, Michael Shayne pretinde că e un alcoolic și se internează într-un sanatoriu privat, condus de însuși angajatorul său, Burton Stallings. Scenele din sanatoriu sunt comice, cu detectivul urmând un așa-zis ”tratament” pentru alcoolici, care pare împrumutat din Stan și Bran. Important este că în cele din urmă Michael Shayne reușește să rezolve cazul și să lămurească lucrurile, așa cum era de altfel de așteptat.

Filmul are un ritm foarte rapid, chiar și dialogurile se desfășoară parcă pe repede înainte, în ciuda cunoștințelor mele de engleză m-am descurcat destul de greu să urmăresc ce zic unii și alții fără subtitrări. Cu toate acestea, acțiunea este destul de clară și este ușor de înțeles ce se întâmplă chiar și fără a înțelege tot ce se vorbește. Pe lângă partea de acțiune, avem și cel puțin două relații romantice, una evidentă (Michael și Phyllis) și una potențială (Michael și Lucille), și numeroase momente umoristice, oarecum neașteptate la un film din această categorie, care altfel ar putea fi considerat și un fel de film noir.

Recomandat celor cărora le plac filmele polițiste de epocă, cu o abordare mai lejeră a unor chestiuni altfel foarte serioase, precum crimele, și cu un protagonist (Michael Shayne) care prezintă toate trăsăturile tipice eroului masculin de la mijlocul secolului 20.