Restiamo amici / Rămânem amici (2018)

Regizor: Antonello Grimaldi. Producător: Gianluca Curti.
Scenariul: Marco Martani, Raffaello Fusaro, Walter Lupo, după un roman al lui Bruno Burbi.
Cu: Michele Riondino, Alessandro Roja, Libero De Rienzo, Violante Placido, Sveva Alviti.
Nerecomandat copiilor sub 12 ani.
IMDb: 5,1/10; Letterboxd: 2,9/5; mymovies.it: 2,34/5.

Alessandro Colonna (Michele Riondino) este un tată văduv, al cărui fiu adolescent, Giacomo (Mirko Trovato), are o relație tumultuoasă, specifică vârstei, cu colega sa Margherita (Camilla Martini). Alessandro este totodată medic pediatru la un spital din zona alpină a Italiei și este un naiv simpatic, care se lasă atras într-o cursă bine pusă la punct de prietenul său din copilărie, Gigi (Alessandro Roja). Gigi dorește cu orice preț să pună mâna pe moștenirea de 3 milioane de euro lăsată de tatăl său către un posibil copil al lui Gigi, care însă nu există, așa că Gigi face tot posibilul să-l convingă pe Alessandro să accepte ideea unei farse, și anume că Giacomo ar fi fiul lui Gigi, și astfel să împartă moștenirea. Treburile se complică foarte mult, și în cele din urmă cei doi îl includ și pe un al treilea prieten, Leo (Libero De Rienzo), în această ”afacere”, iar mai târziu și pe Marta Rossi (Sveva Alviti). Moștenirea este însă urmărită și de alții, iar audiența așteaptă nerăbdătoare să afle care dintre numeroșii farsori va avea în cele din urmă câștig de cauză?

Filmul se dorește a fi o comedie, dar sincer nu am râs deloc sau aproape deloc. Cu excepția câtorva scene, nu am reușit să înțeleg care parte a filmului s-ar dori a fi comică. În plus, este unul din puținele filme care mi s-a părut a fi lipsit de logică, de la început până la sfârșit. Cineva a încurcat atât de mult povestea, încât aceasta a devenit greu de crezut, greu de acceptat de către cei care vizionează filmul. Voi da doar câteva exemple (acestea sunt mult mai multe). Chiar mai pe la începutul filmului, prietena lui Gigi, Fatima (Anni Barros), îl cheamă pe Alessandro în Brazilia deoarece Gigi ar fi bolnav grav, pe moarte. Alessandro este medic (fie el și pediatru) și cu toate acestea înghite pe nemestecate povestea și merge până în Brazilia (!) pentru a-l întâlni pe așa-zisul muribund Gigi. Mai departe, ajuns acolo, nici măcar nu află de ce boală suferă prietenul său. Păi ce fel de medic mai e și ăsta? Dacă aș fi medic și aș avea un prieten atât de bun într-o situație atât de gravă, i-aș cere în primul rând toate detaliile, toate amănuntele legate de boală, rezultatele la analize, și așa mai departe. Dar nu, Alessandro merge până în Brazilia doar ca să-l refuze pe Gigi, chestie pe care o putea face la telefon, din Italia.

Apoi, băieții ăștia pretind că sunt săraci, dar Gigi are suficienți bani ca să-i plătească o domnișoară de companie (ca să nu zic altfel) lui Alessandro, Monique (Desirée Popper), la prima vizită a acestuia la Lugano. Alessandro o refuză însă pe Monique, băgând un pretext greu de acceptat, și anume faptul că o iubește atât de mult pe fosta lui nevastă (decedată) încât nu mai poate fi cu nici o altă femeie. Monique chiar crede (și audiența la fel). Cu toate acestea, revenit acasă, Alessandro se îndrăgostește lulea de mama Margheritei (prietena fiului său), Bianca (Violante Placido). Deci Monique nu e OK, dar Bianca este, nu mai contează nici soția decedată, nici implicațiile asupra relației dintre cei doi adolescenți, Giacomo și Margherita.

Până la urmă, filmul se desfășoară pe două planuri. Un plan principal al ”acțiunii”, care vizează moștenirea tatălui lui Gigi, unde există tot felul de răsturnări de situație, și un plan secundar al relațiilor romantice, având în prim-plan tandemul Alessandro-Bianca, și pe fundal alte cupluri (Gigi-Fatima, Giacomo-Margherita, Leo-Clara). Chiar cred că partea romantică a filmului, deși secundară, este mai reușită. Relația dintre cei doi, Alessandro Colonna și Bianca, se naște și se dezvoltă cumva natural sub ochii noștri, în vreme ce partea cu acțiunea pare trasă rău de tot de păr și nu pare deloc credibilă. Aș zice că nici personajele principale, cei trei prieteni, Alessandro, Gigi și Leo, nu sunt foarte convingători în aceste roluri de (practic) hoți, în luptă mai mult sau mai puțin dreaptă cu alți hoți, mai experimentați decât ei. Ei înșiși par să se schimbe destul de radical, Alessandro este când naiv, când grozav de inteligent, Gigi pare să fie un fel de gigolo, Leo este ba serios și de încredere, ba infidel și suicidar. Astfel, personajele însele nu sunt credibile în fața publicului, schimbându-și atât de mult caracterul de la o scenă la alta.

Aș mai zice și că filmul nu reușește să valorifice nicidecum peisajele alpine spectaculoase, care rămân mai mereu în background. Mi se pare dubios rău de tot să ai un film a cărui acțiune se desfășoară în zona alpină a Italiei (Trento, Rovereto, Riva del Garda) și a Elveției (Lugano) și să nu fii în stare să capitalizezi un pic în favoarea ta peisajele splendide, filmând cu precădere în interior sau pe străzi. Mare păcat.  

Filmul este disponibil pe diverse platforme de streaming (eu l-am văzut pe Netflix), dar și gratuit pe YouTube.