Bob Seger & the Silver Bullet Band - Against the Wind (1980)

Bob Seger & the Silver Bullet Band - Against the Wind, Capitol Records, 1980.

Sunt trecute, pe rând, melodia și durata acesteia:

01. The Horizontal Bop 4:03
02. You'll Accomp'ny Me 4:00
03. Her Strut 3:51
04. No Man's Land 3:43
05. Long Twin Silver Line 4:18
06. Against the Wind 5:34
07. Good for Me 4:03
08. Betty Lou's Gettin' Out Tonight 2:52
09. Fire Lake 3:30
10. Shinin' Brightly 4:30 

Producători: Bob Seger, Punch Andrews, Muscle Shoals Rhythm Section, Bill Szymczyk.
Toate piesele sunt compuse de Bob Seger, care le și interpretează (vocal, dar și la chitară).

El este acompaniat de the Silver Bullet Band pe piesele 1, 2, 3, 6 și 8 și de Muscle Shoals Rhythm Section pe piesele 4, 5, 7, 9 și 10.

The Silver Bullet Band (pe acest album):

Drew Abbott - chitară
Chris Campbell - chitară bas
Alto Reed - saxofon
David Teegarden - percuție 

Muscle Shoals Rhythm Section (pe acest album):

Barry Beckett - pian
Pete Carr - chitară
Roger Hawkins - percuție
David Hood - chitară bas
Jimmy Johnson - chitară
Randy McCormick - clape 

Numeroși alți artiști și instrumentiști au contribuit de asemenea pe anumite piese. 

Premiul Grammy pentru cel mai album rock al unui duet sau al unei formații cu solist vocal (1981). 

AllMusic: 4/5; Rate Your Music: 3,43/5; Amazon: 4,8/5.

Bob Seger este unul din acei muzicieni americani de care în Europa s-a auzit mai puțin, dar care, alături de Bruce Springsteen și de alții, a creat un anumit stil de rock, azi numit ”heartland rock”, specific american, și care a avut un maxim de popularitate în anii 1970 și 1980. Bob Seger, originar din Detroit, și-a început cariera muzicală încă din anii 1960, dar abia la jumătatea anilor 1970 se asociază cu trupa the Silver Bullet Band, cu care va cunoaște succesul, începând cu albumul Night Moves (1976). Popularitatea sa a crescut cu albumul Stranger in Town (1978) și a atins apogeul odată cu Against the Wind (1980), singurul album al lui Bob Seger care a ajuns pe locul 1 în Billboard și care i-a adus totodată și un premiu Grammy. Este al 11-lea album al lui Bob Seger, dar doar al treilea împreună cu The Silver Bullet Band. Pe lângă trupa sa obișnuită, pe acest album Bob Seger a beneficiat de colaborarea băieților de la Muscle Shoals Rhythm Section (pe jumătate din melodii) și de asemenea de cea a unor muzicieni de prestigiu, care și-au adus aportul la anumite cântece, de exemplu Glenn Frey, Don Henley și Timothy Bruce Schmit (toți trei de la The Eagles) au cântat alături de Bob pe piesa Fire Lake.

Albumul începe însă neinspirat, cu The Horizontal Bop, o melodie vintage de rock'n'roll, cu rezonanță a anilor 1950, și care sună în stilul caracteristic lui Chuck Berry și Little Richard. Doar versurile sunt mai moderne, cu aluzii mai fără perdea cu privire la sex.

Odată depășit momentul penibil, muzica se îmbunătățește vizibil începând cu piesa următoare, You'll Accomp'ny Me, una dintre cele mai reușite de pe album. Este un cântec de dragoste, interpretat magistral, într-un ritm soft, specific pentru heartland rock. Muzicianul își exprimă speranța că, deși acum este refuzat, în viitor persoana iubită va fi totuși alături de el.

Ritmul se îmbunătățește pe Her Strut, melodia cea mai apropiată de hard rock de pe acest album. E posibil ca, în mâinile unui compozitor de heavy metal, această piesă să fie ”tunată” și să sune și mai bine. Ea se continuă cu No Man's Land, o altă compoziție de tip heartland rock, bine interpretată, cu versuri care sugerează solitudinea, melancolia singurătății.

Prima parte a albumului se încheie într-o notă de voioșie, cu o altă piesă foarte ritmată de rock-and-roll, Long Twin Silver Line. Îmi imaginez că e o piesă dansabilă pe la petrecerile din acea vreme, și probabil intens folosită în concerte, mai ales că ea evocă o călătorie cu trenul prin toată America, cu menționarea orașelor și statelor pe unde trece, și cu o interpretare comică a ultimei silabe din fiecare vers, pe un ton mai sus decât restul versului.

Piesa care dă titlul albumului este prima de pe a doua jumătate a acestuia. Against the Wind este într-adevăr melodia cea mai reprezentativă de pe album, cea mai frumoasă, cea care reține cel mai mult atenția, atât muzical, cât și liric. Ca un rocker adevărat, Bob Seger își formulează concepția anti-sistem, de a ”alerga împotriva vântului” (în română se spune puțin altfel), care l-a definit întreaga sa viață, versurile evocând diferite momente din adolescență, din tinerețe, din perioada maturității, cu nostalgia aferentă omului mai în vârstă, care totuși continuă să ”alerge”, să își vadă de drumul său, chiar și împotriva curentului. Piesa beneficiază și de un excepțional acompaniament la pian din partea lui Paul Harris.

Cea mai lentă melodie de pe întreg albumul, o baladă în adevăratul sens al cuvântului, este Good for Me. Văzută de unii critici ca o piesă mai slăbuță, un filler, mie mi se pare o melodie reușită, care, un pic lucrată, putea chiar să devină un hit. De altfel, cred că și altcineva a mai avut această idee. Mi se pare că piesa seamănă foarte bine, la partea introductivă, cu Purple Rain a lui Prince. Oare asemănarea este pur întâmplătoare?

De la o piesă foarte lentă, la una foarte rapidă, ne mutăm urgent într-un alt registru odată cu Betty Lou's Gettin' Out Tonight. Din nou, Bob Seger demonstrează că știe să cânte ca în anii 50. Probabil o piesă de party și atât. 

Penultima piesă de pe album, Fire Lake, este una dintre cele mai interesante, mai ales că este interpretată, așa cum am menționat, alături de trei băieți de la The Eagles. A fost și primul single de pe acest album, intens promovat. Mie mi se pare însă că melodic și liric e undeva mai pe la mijlocul clasamentului, raportându-ne strict la cântecele de pe acest album.

Totul se încheie cu o notă pozitivă, pe Shinin' Brightly, ultima piesă de pe album, care are darul de a lăsa ascultătorului o impresie plăcută, oarecum în contrast cu lirica mai pesimistă de pe alte melodii.

Albumul a consolidat poziția lui Bob Seger între marii muzicieni americani ai anilor 70-80, reprezentând totodată momentul său de apogeu din punct de vedere al popularității, inclusiv din perspectiva vânzărilor, a pieții. Din păcate pentru Bob Seger, producțiile următoare nu au mai avut același succes și, încet-încet, el a ieșit de pe scena principală a muzicii americane, la fel ca și muzica promovată de el. În următoarele decenii, Bob Seger a continuat să cânte, să compună, să producă noi albume, totalizând 18 albume de studio (ultimul în 2017). La sfârșitul anului 2019 s-a retras din activitatea muzicală, după ultimul său concert. În 2023 a mai avut o scurtă apariție, în care a interpretat două piese. Deși a trecut de 80 de ani, în 2026 Bob Seger a (re)lansat albumul Face the Promise: Expanded Edition, marcând 20 de ani de la lansarea albumului Face the Promise (2006), incluzând însă și patru piese noi, ceea ce înseamnă că Bob Seger tot mai compune!