The Weeknd - After Hours (2020)

The Weeknd - After Hours, XO / Republic Records, 2020.

Sunt trecute, pe rând, melodia și durata acesteia, iar în paranteză compozitorii și, după linia oblică, producătorii:

01. Alone Again 4:10 (Abel Tesfaye, Jason Quenneville, Carlo Montagnese, Adam Feeney / The Weeknd, Illangelo, DaHeala, Frank Dukes)
02. Too Late 3:59 (Abel Tesfaye, Jason Quenneville, Carlo Montagnese, Eric Burton Frederic / The Weeknd, Illangelo, Ricky Reed, DaHeala, Nate Mercereau)
03. Hardest to Love 3:31 (Abel Tesfaye, Max Martin, Oscar Holter / The Weeknd, Max Martin, Oscar Holter)
04. Scared to Live 3:11 (Abel Tesfaye, Ahmad Balshe, Max Martin, Oscar Holter, Daniel Lopatin, Elton John, Bernard Taupin / The Weeknd, Max Martin, Oscar Holter)
05. Snowchild 4:07 (Abel Tesfaye, Jason Quenneville, Ahmad Balshe, Carlo Montagnese / The Weeknd, Illangelo, DaHeala)
06. Escape from LA 5:55 (Abel Tesfaye, Carlo Montagnese, Leland Tyler Wayne, Mike McTaggart / The Weeknd, Metro Boomin, Illangelo)
07. Heartless 3:18 (Abel Tesfaye, Leland Tyler Wayne, Carlo Montagnese, Andre Proctor / The Weeknd, Metro Boomin, Illangelo, Dre Moon)
08. Faith 4:43 (Abel Tesfaye, Ahmad Balshe, Carlo Montagnese, Leland Tyler Wayne / The Weeknd, Metro Boomin, Illangelo)
09. Blinding Lights 3:20 (Abel Tesfaye, Ahmad Balshe, Jason Quenneville, Max Martin, Oscar Holter / The Weeknd, Max Martin, Oscar Holter)
10. In Your Eyes 3:57 (Abel Tesfaye, Ahmad Balshe, Max Martin, Oscar Holter / The Weeknd, Max Martin, Oscar Holter)
11. Save Your Tears 3:35 (Abel Tesfaye, Ahmad Balshe, Jason Quenneville, Max Martin, Oscar Holter / The Weeknd, Max Martin, Oscar Holter)
12. Repeat After Me (Interlude) 3:15 (Abel Tesfaye, Kevin Parker, Daniel Lopatin / Kevin Parker, OPN)
13. After Hours 6:01 (Abel Tesfaye, Jason Quenneville, Ahmad Balshe, Carlo Montagnese, Mario Winans / The Weeknd, Illangelo, DaHeala, Mario Winans)
14. Until I Bleed Out 3:10 (Abel Tesfaye, Leland Tyler Wayne, Daniel Lopatin, Mejdi Rhars, Notinbed / The Weeknd, Metro Boomin, OPN, Prince 85, Notinbed)

AllMusic: 4/5; Rate Your Music: 3,60/5; Metacritic: 80%.

Cântărețul canadian de origine etiopiană Abel Tesfaye, cunoscut mult mai bine după numele ”de scenă” the Weeknd, este în prezent unul dintre cei mai populari soliști pe plan mondial. Desigur, el a fost popular și în anii 2010, când a avut câteva albume de succes, între care Starboy (2016), dar notorietatea actuală se datorează în primul rând albumului After Hours, lansat chiar la începutul perioadei de pandemie, în martie 2020, câteva melodii fiind însă lansate anterior, în scopul promovării albumului, încă de la sfârșitul anului 2019. Dintre cântecele de pe album, Blinding Lights și Save Your Tears au ajuns hituri globale, care l-au transformat pe the Weeknd într-un adevărat star la nivel mondial.

Sincer, eu personal niciodată nu m-am dat în vânt după genul acesta de muzică, și pe the Weeknd l-am văzut în anii 2010 ca pe o curiozitate muzicală mai atipică, dar încadrat tot în curentul R&B și pop, cu mici diferențe față de alții, dar nimic ieșit din comun. Vocea aproape feminină, cu tonuri înalte, în contrast cu fizicul său de gangster de la colțul străzii, nu mi l-au făcut cu nimic mai simpatic, deși unele melodii ieșeau în evidență, fiind încă de atunci bine înfipt pe toate canalele de muzică mainstream.

Odată cu After Hours, mi-am schimbat un pic părerea, poate nu neapărat din cauza albumului în ansamblu, ci din cauza câtorva melodii care sună bine și care cumva fac apel la o anumită nostalgie pe care o resimt (fără voia mea) cu privire la muzica disco din anii 1980, care mi-a fost atât de familiară în copilărie. Multe din melodiile lui the Weeknd s-ar putea include pe un album disco din anii 1980, cu deosebirea că atunci acest gen de melodii erau interpretate de niște domnișoare frumoase, adevărate sex-simboluri ale perioadei, și nu de un afro-american cu aspect (voit) de criminal / canibal, menținut inclusiv în videoclipurile asociate melodiilor.

Ordinea melodiilor este destul de ciudată, dar să nu uităm că aproape totul la the Weeknd este ciudat, și lui îi place mereu să șocheze, să facă lucrurile altfel sau chiar invers decât alții, creându-și un ”univers” propriu, în care trăiește el (o parte din el, ca să fim mai corecți) și fanii săi cei mai înrăiți. De altfel, the Weeknd este nu doar un nume de scenă, ci și una din ”personalitățile” lui Abel Tesfaye, care la rândul său are mai multe personalități, o întreagă nebunie, pentru cine dorește să intre în aceste detalii psihologice și psihanalitice. Cert este că, nu demult, Abel Tesfaye a declarat că s-ar putea să renunțe la numele de scenă The Weeknd (cel cu care este de altfel cunoscut peste tot în lume). Nu știm exact dacă își va alege alt nume de scenă, va cânta cu numele său real, sau pur și simplu e doar marketing.

Lui the Weeknd (sau lui Abel Tesfaye, nu știm sigur) îi plac trilogiile. De altfel, și acest album, After Hours, este primul dintr-o nouă trilogie, care mai include albumele Dawn FM (2022) și Hurry Up Tomorrow (2025), și care ar cuprinde, cronologic, o zi sau o noapte din viața artistului, mai exact After Hours ar reprezenta partea nocturnă, urmată de răsărit (Dawn FM) și de ziua de după (Hurry Up Tomorrow). Așadar, tonul albumului After Hours, în ansamblu, este unul nocturn, cu o atmosferă de visare care caracterizează aproape toate melodiile. De altfel, albumul este și un excelent somnifer: am adormit de nenumărate ori ascultându-l, de cele mai multe ori înainte de a ajunge la jumătate.

Revenind la ordinea melodiilor, să remarcăm faptul (ciudat, repet) că primele șase melodii sunt dintre cele mai slabe de pe album și că porțiunea cea mai grozavă a albumului e pe la jumătatea părții secunde, respectiv pozițiile 9, 10 și 11 (din 14), Blinding Lights, In Your Eyes și Save Your Tears, localizate în zona unde se introduceau de obicei melodiile mai slăbuțe de pe un album, așa-numitele filler-e. 

Așadar, primele șase melodii nu rup gura târgului. Aici, The Weeknd își expune talentul său de vocalist mai degrabă R&B, pe niște melodii lente, fără ritm, și în care se vaită în mod caracteristic, jucând rolul de victimă, pe de o parte, și cerându-și scuze la modul cel mai penibil, pe de altă parte. Văicăreala asta se produce pe fondul unor sunete care aduc mai degrabă a muzică electronică, synth-pop sau cum i-o mai fi spunând, care, pentru mine cel puțin, este mai interesantă decât jelania în sine.

Melodiile se pot grupa, aproximativ, câte două. Alone Again și Too Late sunt destul de asemănătoare. Ambele devin mai interesante în a doua jumătate, când și ritmul se mai schimbă, iar vocea lui the Weeknd devine aproape artificială. Too Late este un fel de doină de jale, ceva mai bine interpretată decât Alone Again.

Hardest to Love este o baladă, cântată destul de curat, cu un refren bun, ușor de reținut, doar că versurile sunt stupide și arogante (putem face însă abstracție de ele și ne concentrăm doar pe conținutul melodic). Este cea mai bună melodie de pe prima jumătate a albumului. Scared to Live este tot o baladă, atât de asemănătoare cu cealaltă la început încât am crezut că e aceeași melodie. Se schimbă un pic la refren, care e mai puțin reușit. Include și o ”interpolare” din cântecul Your Song al lui Elton John din 1970 (ca să vedeți cam la ce epocă se raportează melodiile astea). Finalul e însă interesant.

Snowchild și Escape from LA sunt melodii ceva mai lungi decât celelalte de până acum, dar nu neapărat mai reușite, ba dimpotrivă. Pe Snowchild artistul se apucă să ne povestească aproape în manieră hip-hop cât de grea i-a fost viața lui în copilărie și câte a mai pătimit. Și aici ritmul se mai schimbă, devine mai interesant pe final. Escape from LA este una dintre melodiile cele mai puțin reușite de pe album, e salvată de partea a doua, care pare să fie efectiv un alt cântec comparativ cu lălăiala de la început. Tema asta despre cum vrea să fugă artistul de muncă și să meargă la distracție (inclusiv femei și droguri, din câte se înțelege) este una repetitivă, apare pe mai multe melodii. Cântărețul își toarnă cenușă în cap pentru erorile trecutului, de unde deducem că în prezent este băiat cuminte și așezat.

Tocmai pe când ne pregăteam să-l credem, apare cu melodia Heartless, în care ne explică exact contrariul. Dacă e să vedem jumătatea plină a paharului, deja am ajuns la melodia a șaptea, și de aici avem muzică de ceva mai bună calitate, cu un ritm mai bun, dansabilă. Heartless a fost primul single de pe album, lansat încă de la sfârșitul anului 2019. Este urmat de Faith, o altă melodie cu un ritm bunicel, și o schimbare mai dramatică din punct de vedere melodic spre final. Dar aș zice că, în comparație cu alte melodii de pe partea a doua, aceasta este mai degrabă un filler.

Și ajungem, iată, la cele trei cântece care sunt definitorii (din punctul meu de vedere) pentru acest album, și pentru The Weeknd, ca artist. Una după alta, plasate strategic, având cam aceeași structură melodică, aliniate după același tipar: Blinding Lights, In Your Eyes și Save Your Tears. Dintre acestea, Blinding Lights este probabil cea mai celebră și totodată mai dansabilă decât celelalte, este genul de cântec pe care mi l-aș putea imagina într-o discotecă din anii 80. Ritmul este bun, vocea suavă (aș fi preferat o femeie care să interpreteze, dar asta e), refrenul excepțional, versurile OK. In Your Eyes, mai puțin cunoscută decât celelalte două, este totuși o melodie aproape la fel de bună, și cu un mesaj romantic mai de impact. Videoclipul horror, în contrast total cu mesajul cântecului, scade un pic din valoarea melodiei din punctul meu de vedere, dar nu suntem obligați să urmărim videoclipul, din fericire. Save Your Tears este o melodie foarte bună, excepțională, are chiar și niște versuri bune, care vizează de data asta nu personalitățile multiple ale lui the Weeknd, ci ale fetei cu care se vede, și care, deși îndrăgostită, nu-l bagă în seamă și se comportă dubios, plângând atunci când pleacă. Cred că aici the Weeknd a nimerit-o mai bine din punct de vedere liric, fiindcă mulți băieți nu prea reușesc să înțeleagă dedesubturile psihologiei feminine. Videoclipul, deși mai puțin horror decât cel al melodiei anterioare, este de asemenea nerecomandat. Versiunea acestei melodii, cântată în duet de the Weeknd cu Ariana Grande, este o variantă îmbunătățită a originalului de pe album. Dacă tot suntem aici, să remarcăm și faptul că toate cântecele de pe album sunt interpretate exclusiv de the Weeknd în varianta standard a albumului (ceea ce este o raritate în ceea ce-l privește pe the Weeknd).

După suita asta de melodii extraordinare, vine Repeat After Me (Interlude), care nu merită nici măcar o propoziție, fiind un filler prin definiție, aș putea spune. Penultima piesă, After Hours, este cea care dă titlul albumului și este totodată cea mai lungă. Înțeleg că, după unii, este o melodie reușită, are un refren interesant. Este cântată într-un stil diferit de celelalte melodii de pe album, are unele calități, nu e la fel de dansabilă, și nici n-aș remarca-o în mod special. E poate prea lungă, liric încearcă să abordeze niște teme complicate, e și prost plasată, aproape de final. Cine mai are răbdare să asculte așa ceva? Și dacă tot suntem la final, să menționăm că nici ultima piesă, Until I Bleed Out, nu este ceva remarcabil, ba chiar este slăbuță, având în vedere că încheie totuși un album de mare succes. Aici mai este un aspect: the Weeknd a ales ordinea aceasta pentru că el avea în minte o ”poveste”, un story, așa că melodia aceasta este de fapt finalul poveștii, cumva logic, după cum arată versurile. Nu este însă neapărat ca logica asta să aibă și un echivalent melodic. Astfel, albumul se încheie în aceeași notă de jale cu care a și început, de altfel. Păcat. Nu contest calitățile de bocitoare ale lui the Weeknd, dar, după cum demonstrează și vânzările, melodiile sale cele mai populare, cele mai cunoscute, cele mai vândute, nu sunt cele lente și văicărelile, ci cele ritmate și dansabile.

Altfel, rămân la părerea că After Hours este cel mai bun album al lui the Weeknd, probabil momentul de apogeu al carierei sale.