Grace Metalious, Peyton Place, Editura Litera, București, 2018, 512 pag., traducere din limba engleză și note de Oana-Celia Gheorghiu (este ediția pe care am citit-o).
Ediția originală: Grace Metalious, Peyton Place, Julian Messner Inc., 1956, New York, 372 pag.
Goodreads: 3,81/5; Amazon: 4,3/5; Barnes & Noble: 3,9/5.
La noi, cartea a fost pentru prima dată publicată la Editura Univers în 1970, după care a mai apărut la două edituri mai mici în anii 1990 (Editura Victoria, 1993; Editura Miron, 1995), fiind din nou readusă la rafturi de o nouă ediție, la Editura Litera, în 2018, în traducerea Oanei-Celia Gheorghiu (edițiile precedente utilizând traducerea Veronicăi Șuteu).
Cartea este scrisă de o femeie și se adresează cu precădere unui public feminin, dar pot să afirm că și eu, ca bărbat, am citit-o cu mult interes și am apreciat complexitatea firelor narative și a personajelor. Orașul însuși, Peyton Place, este atât de bine descris, stradă cu stradă și uliță cu uliță, încât senzația este că te afli realmente acolo; mai mult, orașul poate fi considerat ca fiind un personaj de sine stătător, care are o ”voce”, dată uneori de cetățeni nenumiți, care stau la taclale și care, asemenea unui cor grecesc din antichitate, bârfesc pe oricine trece prin apropierea lor. În felul acesta, cititorul face cunoștință cu mai multe personaje, văzute astfel dintr-o perspectivă a ”orașului” (a cetățenilor din oraș).
Acțiunea din prima parte a cărții (cartea 1) începe în toamna anului 1936 și se termină la începutul verii anului 1937, când are loc banchetul de sfârșit de clasa a opta, la care iau parte majoritatea personajelor principale din roman (copii în devenire adolescenți la acel moment). Această parte este cea mai ”cuminte” din întreaga carte, cititorul face cunoștință cu personajele. Partea a doua (cartea 2) se desfășoară în vara anului 1939, când copiii sunt deja adolescenți și sunt la liceu. În această parte, părinții copiilor (adolescenților) devin la rândul lor personaje foarte importante și au loc mai multe întâmplări șocante, tragice, care grăbesc maturizarea copiilor și afectează comunitatea. În ton cu evenimentele, orașul este el însuși afectat de incendiile de pe dealurile din jur, care se încheie în septembrie, odată cu venirea ploii în timpul bâlciului, unde are loc ultimul eveniment tragic al acestei părți. Ultima parte (cartea 3) se desfășoară din toamna anului 1943 până în toamna anului 1944. Foștii adolescenți bat deja la porțile vieții. Evenimente și personaje din trecut vin însă să răstoarne ordinea firească a lucrurilor, să dea din nou peste cap o comunitate atât de încercată. Cred că autoarea a greșit însă finalul. Procesul Selenei Cross (care ține cititorul cu sufletul la gură) ar fi reprezentat un final mult mai bun decât aventura lui Allison MacKenzie, care aproape că nu interesează pe nimeni. Singurul argument în favoarea acestui final este însă împăcarea definitivă dintre mamă (Connie) și fiică (Allison), după ce fiica a trecut printr-o experiență asemănătoare cu cea de care a acuzat-o până atunci pe mama ei.
Principalele personaje sunt copii, în prima parte a cărții - Allison MacKenzie (un alter-ego al scriitoarei) și Selena Cross, care provin din medii total diferite. Allison este singurul copil al lui Constance (Connie) MacKenzie, o femeie frumoasă (văduvă), bine situată financiar, deținătoarea singurului magazin de haine din oraș. Începând cu partea a doua a cărții, această familie se mărește prin apariția lui Tomas Makris, noul director al școlii, care o curtează insistent pe Connie. Pe de altă parte, Selena locuiește în cartierul sărac al orașului, având un tată vitreg abuziv (Lucas Cross, principalul personaj negativ al romanului) și o mamă, Nellie, la rândul său abuzată de soț, și care progresiv își pierde mințile. Selena are și doi frați, unul mai mare (Paul), care s-a mutat deja de acolo și apare destul de rar în carte, și unul mai mic, Joey, care este alături de Selena în toate ocaziile.
Notabilitățile orașului includ pe magnatul Leslie Harrington (personaj negativ), proprietarul fabricii din oraș și angajatorul majorității locuitorilor, pe care-i tratează destul de prost, Charles Partridge, avocat, Seth Buswell, editorul singurului ziar din oraș, și doctorul Matthew Swain, medicul orașului, și care, alături de Seth, luptă pentru drepturile locuitorilor. Doctorul Swain joacă un rol esențial în părțile 2 și 3, fiind implicat de mai multe ori în ajutorarea anumitor personaje, fiind poate singurul personaj cu adevărat pozitiv din această carte. Un rol mai puțin important (dar tot pozitiv) îl joacă și profesoara Elsie Thornton, care vede ”ceva” în Allison, anticipând, alături de Seth Buswell, viitoarea carieră de scriitoare a acesteia.
Relațiile dintre copii / adolescenți sunt foarte bine descrise. Cuplurile (foarte diferite) Allison MacKenzie - Norman Page, Selena Cross - Ted Carter, Rodney Harrington - Betty Anderson pot fi anticipate încă din partea 1, se consolidează în partea a doua, dar se destramă în partea a treia (unele chiar mai devreme), poate spre surprinderea unor cititori mai atrași de ideea unei singure relații în viață. În mod cert, autoarea nu este deloc de această părere. Totuși, există și cupluri (mai puțin importante în cadrul narațiunii) care rezistă testului timpului, de exemplu cel dintre Kathy Ellsworth și Lewis Welles, precum și majoritatea cuplurilor mature, de oameni deja căsătoriți sau pe punctul de a se căsători.
Autoarea tratează într-un mod destul de direct și de incitant principalele probleme care apar în viața unui oraș mic de provincie (în cazul acesta din New Hampshire), creând o poveste fantastică și totuși credibilă, plecând de la niște realități pe care, fără îndoială, le-a cunoscut în mod direct. Mai multe dintre temele abordate erau probabil tabu în America anilor 1950, motiv pentru care cartea a scandalizat cititorii ”decenți” din epocă. Astăzi, cartea nu mai este la fel de șocantă, dar este cu siguranță interesantă. Faptul că adolescenții se gândesc destul de mult la sex nu cred că astăzi mai surprinde pe cineva. De asemenea, sexul în afara căsătoriei nu mai este demult vreo temă de scandal. Totuși, cele mai interesante părți ale cărții nu au legătură cu sexul. Autoarea este un fin psiholog și creează personaje neobișnuite, pe care totuși le putem recunoaște cu ușurință. De exemplu, atât Constance MacKenzie, cât și Evelyn Page, sunt mame singure, care au un singur copil. Atunci când cele două află despre relația (platonică) dintre cei doi copii ai lor, ambele aruncă vina una asupra celeilalte și reacționează exagerat, cu toată intervenția lui Tomas Makris. Cunoscând la rândul meu niște mame de acest gen, nu pot să nu apreciez felul în care autoarea descrie (cu lux de amănunte) ce înseamnă să fii mamă singură a unui singur copil. Connie MacKenzie pare să fie o mamă ușor exagerată pe parcursul cărții, în schimb Evelyn Page este un personaj care duce la extrem dragostea filială, până aproape de zona incestului (după părerea lui Matthew Swain). De altfel, incestul este poate elementul cel mai tulburător al întregii cărți, având drept consecință atât avortul (care era ilegal în perioada respectivă), cât și, mai târziu, sinuciderea, respectiv crima. Spre deosebire de cititori, majoritatea cetățenilor orașului nu află decât mult mai târziu de aceste evenimente, ale căror efecte sunt tratate în partea a treia a cărții.
Cartea este importantă și din perspectivă feministă. Încă de dinainte de revoluția sexuală și de primele cărți cu tematică feministă, Grace Metalious susține, în cartea sa, drepturile femeilor la auto-determinare, la egalitate cu partenerul de viață (aproape toate personajele feminine sunt caractere puternice), dreptul la o viață sexuală activă, dreptul de a decide asupra propriului corp (dreptul la avort, de exemplu). Într-o societate încă misogină, în care femeia era văzută în primul rând ca mamă și bună gospodină, cu rol predominant de casnică, Grace Metalious trece peste tabuuri și bariere și vorbește despre femei care au sau își construiesc un rol important în societate (Constance MacKenzie, Allison MacKenzie), care luptă pentru o viață mai bună și pentru drepturile lor (Selena Cross, Betty Anderson), într-un oraș în care prejudecățile sunt încă prezente și fac ravagii. Personajele masculine sunt însă la fel de bine creionate și credibile în acțiunile lor.
Romanul, deși lung, este foarte ușor de citit și se adresează tuturor categoriilor de cititori. Succesul său a generat o întreagă literatură de acest gen, nu doar în America, ci și în alte părți ale lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu