Charlie St. Cloud (2010)

Regia: Burr Steers. Producători: Marc Platt, Ben Sherwood.

Scenariul: Craig Pearce, Lewis Colick.

Cu: Zac Efron, Charlie Tahan, Amanda Crew, Augustus Prew, Ray Liotta.

Filmul este interzis copiilor sub 12 ani.

IMDb: 6,4/10; Rotten Tomatoes: 27%; Metacritic: 37%.

Filmul este de fapt o adaptare la marele ecran a cărții The Death and Life of Charlie St. Cloud, scrisă de Ben Sherwood, și care a fost un best-seller în 2004. Alegerea lui Zac Efron în rolul principal a triplat probabil audiența, în special în rândul tinerilor și adolescenților (mai ales de sex feminin, dar să nu fim răutăcioși). Zac Efron joacă un rol neobișnuit pentru el, cel al lui Charlie St. Cloud, un tânăr aflat în mare suferință după moartea fratelui său mai mic, Sam (Charlie Tahan). Accidentul rutier în care sunt implicați cei doi este punctul de pornire al unei drame romantice supranaturale. Resuscitat în mod miraculos de medicul Florio Ferrente (Ray Liotta), Charlie renunță propriu-zis la tot ceea ce avea viața de oferit și trăiește doar pentru a îngriji morții în cimitir și pentru a se întâlni în fiecare seară, la asfințit, cu spiritul fratelui său decedat. De altfel, Charlie vede și alte spirite iar uneori este greu de decelat dacă ceea ce se întâmplă este în ”realitate” sau doar în mintea lui.

Filmul are un ritm lent, atmosfera este calmă, peisajele sunt excepționale. La cinci ani de la moartea fratelui său, Charlie își continuă rutina zilnică. Colegul său de la cimitir, Alistair (Augustus Prew), încearcă să-l combine cu diverse fete dar Charlie nu pare interesat. Interesul său crește când o fostă colegă de liceu și adversar în cursele de yachting, Tess (Amanda Crew), revine în micul orășel și plănuiește o cursă solitară cu barca în jurul lumii.

De aici, povestea se desfășoară la un alt nivel iar o luptă între forțele vieții (reprezentate de Tess, în primul rând, dar și de ceilalți din jur - Florio, cel care i-a salvat viața, Alistair, mama Claire, în rolul căreia joacă - prea puțin - Kim Basinger) și cele ale morții (reprezentate de fratele său, Sam, de sentimentele de vinovăție pe care Charlie le are pentru moartea fratelui său și de promisiunea făcută acestuia) este în plină desfășurare. Evident, viața învinge, nu fără emoții.

Filmul are o morală, potrivită pentru toată lumea: viața merită trăită, indiferent de ceea ce se întâmplă. Impactul va fi mai mare pentru cei care au suferit drame similare în familie. Dar cine nu a pierdut pe cineva drag? Astfel, deși filmul se adresează cu precădere tinerilor și adolescenților, el reușește să livreze un mesaj universal, valabil pentru toate vârstele.

Formel Eins - Sun 'N' Fun (1989)

Formel Eins - Sun 'N' Fun, EMI/Electrola, 1989.

Sunt trecuți, pe rând, interpretul (sau interpreții), melodia și durata acesteia:

01. Queen - Breakthru 4:08
02. Mysterious Art - Das Omen (Teil 1) 4:10
03. Soul II Soul - Back to Life 3:48
04. Don Johnson - Tell It Like It Is 4:30
05. The Bangles - Be With You 3:01
06. Roxette - Dressed for Success 4:19
07. De La Soul - Say No Go 3:50
08. Adeva - Warning 3:00
09. Jive Bunny and The Mastermixers - Swing the Mood 4:05
10. Monie Love - Grandpa's Party 3:41
11. Alexander O'Neal - The Official Bootleg Mega-Mix (Vol. 2) 4:05
12. Soulsister - Like a Mountain 3:47
13. Sinitta - Right Back Where We Started From 3:13
14. Gerry Marsden, The Christians, Paul McCartney & Holly Johnson - Ferry 'Cross the Mersey 3:58
15. S.O.S. United Choir feat. Chris Thompson - Lullaby for Grownups (Good Night) 5:11
16. Natalie Cole - Miss You Like Crazy 3:53

Rate Your Music: 3,25/5; Hitparade.ch: 5,33/6.

În anii 80, videoclipurile nu erau la fel de vizionate la fel ca și astăzi. Nu vorbim de România, unde nici nu exista noțiunea de videoclip, iar muzica (aproape exclusiv românească) apărea la televizor foarte rar, la ”varietățile” de sâmbătă și/sau duminică, de Revelion și la alte ocazii speciale, când artiștii sau formațiile cântau ”live” (de obicei, înregistrat) iar ”videoclipul” era realizat în studiourile Televiziunii Române (unice în acea perioadă).

Dar chiar și în țările dezvoltate și civilizate, videoclipurile nu erau prezente decât rar la televizor. MTV apăruse în 1981 în Statele Unite și a început să fie difuzat prin cablu tot mai mult și mai mult, inclusiv în Europa (și în România a apărut după 1990). Dar primele televiziuni europene dedicate exclusiv muzicii au apărut mai târziu - VIVA, de exemplu, abia în 1993, în Germania.

Și totuși, tinerii europeni vroiau să vadă și să asculte muzică, cât mai multă muzică! Astfel, televiziunile au trebuit să se adapteze și să creeze emisiuni speciale în acest sens, care au și avut un succes remarcabil. În Republica Federală Germania (pentru cine își mai aduce aminte de cortina de fier, de R.F.G. și R.D.G), postul național ARD / Das Erste a avut o astfel de emisiune intitulată Formel Eins (Formula Unu), în care se difuzau cele mai grozave hituri ale momentului și care a avut un impact deosebit, în special în rândul tinerilor.

Ei bine, având în vedere succesul, începând cu anul 1983 s-au lansat și albume/compilații cu aceste hituri. Unele dintre aceste compilații au ajuns chiar și în topuri, nu doar în Germania, ci chiar și în unele țări vecine (Austria, Elveția, Olanda). De altfel, Formel Eins a ajuns să fie un concept exportat și în alte țări, inclusiv de dincolo de ”cortina de fier”, cum ar fi Iugoslavia!

Era într-adevăr mai simplu, mai economic, mai bine, să cumperi un astfel de album, care includea numeroase melodii de la diverși artiști sau formații (pe vremea aceea nu exista internet...), decât să cumperi albumele fiecăruia, pe care era poate o singură melodie de care știai.

Sun'N'Fun este o astfel de compilație, lansată în anul de grație 1989, cu melodii care, în principiu, ar trebui să reflecte atmosfera de vară, de distracție. Acum, în 2015, deja o parte din aceste melodii sunt poate cam ”trecute”, dar atunci erau în plină vogă. Totuși, să remarcăm că se simte interesul comercial al producătorului și intenția de a face cunoscute și melodii care încă nu erau în topuri, prin intermediul celorlalte, care ”vindeau” compilația.

Astfel, adevărate hituri sunt doar primele trei melodii și ultima; iar dintre acestea, cea de-a doua melodie, interpretată de Mysterious Art, Das Omen, a avut succes doar în Germania, deci este un hit ”local”. De altfel, deși compilația este destinată în primul rând publicului german, aceasta este singura melodie germană! De asemenea, se remarcă ponderea destul de ridicată a artiștilor de culoare (De la Soul, Alexander O'Neal, Sinitta) și, chiar mai ciudat, a artiștilor de culoare europeni, în special britanici (Soul II Soul, Adeva, Monie Love).

Compilația începe foarte bine cu Queen - Breakthru și se sfârșește frumos cu Natalie Cole - Miss You Like Crazy. În mijloc, sunt câteva formații cunoscute - The Bangles, Roxette - cu melodii poate mai puțin reprezentative ale lor, niște remixuri (cel al lui Jive Bunny and the Mastermixers, Swing the Mood, a ajuns un hit universal - eu aud melodia asta la toate chefurile, nunțile, botezurile, la care particip), câteva melodii pop, dance, soul. Varietatea stilurilor este teoretic bună, doar că, din păcate, calitatea mai lasă de dorit.

Spre final, compilația lasă deoparte fun-ul și include câteva melodii mai lente. Mi se pare o alegere greșită, deși probabil că așa erau gândite compilațiile. Iese în evidență, în mod oarecum negativ din perspectiva distracției, includerea melodiei Ferry 'Cross the Mersey, care face referire la tragedia de pe stadionul Hillsborough din Sheffield, unde și-au pierdut viața aproape 100 de fani ai echipei FC Liverpool. Melodia este doar o reinterpretare a originalului cu același titlu din 1964, de către artiști din Liverpool (inclusiv Paul McCartney).

În ansamblu, albumul poate genera amintiri frumoase, o călătorie în timp  spre o epocă în care accesul la muzică era mult restricționat și melodii foarte cunoscute ajungeau la urechile românilor după luni, poate ani de zile.