Regia: Rowdy Herrington. Producători: Cassian Elwes și Tim Moore.
Scenariul: Rowdy Herrington.
Cu: James Spader, Cynthia Gibb, Jim Haynie, Robert Picardo, Rod Loomis.
Nerecomandat copiilor și adolescenților sub 18 ani.
IMDb: 5,9/10; Rotten Tomatoes: 60%; Amazon: 3,6/5.
După cum am mai afirmat și cu alte ocazii, nu sunt un fan al filmelor de groază. Un film care îl promovează, și încă din titlu, pe Jack Spintecătorul, nu mă atrage și nu mă interesează.
Să ne lămurim: acesta nu este un film de groază, deși i s-a făcut publicitate în acest sens, într-o epocă în care filmele de groază erau ”la modă”; iar includerea lui Jack Spintecătorul în titlu este, după părerea mea, tot o mișcare de marketing, pentru a atrage o audiență suplimentară. Nu știu însă dacă aceasta ar fi cea mai potrivită audiență pentru acest film, care poate fi descris, mai degrabă, ca un thriller psihologic, cu destule și surprinzătoare subtilități artistice și stilistice.
Da, premisa de la care pleacă filmul este într-adevăr că, exact la 100 de ani de la crimele comise de Jack Spintecătorul în Londra anului 1888, cineva comite niște crime absolut identice în Los Angeles în anul 1988, respectând toate detaliile crimelor, inclusiv ziua, ora, maniera, tipologia victimelor. Dar filmul nu se concentrează aproape deloc pe omucideri: în momentul în care începe propriu-zis pelicula, deja 4 din cele 5 crime au avut loc. În plus, făptașul ni se servește aparent ”pe tavă” încă din prima parte a filmului, sub forma unui medic având numele predestinat Jack (Rex Ryon).
Pe de altă parte, polițiștii cred că făptașul este un alt medic, coleg cu Jack, și anume John Wesford (James Spader). Fratele lui John, Rick Wesford (tot James Spader), alături de colega lui John, Chris Moscari (Cynthia Gibb), conduc propria lor investigație, menită să dovedească nevinovăția lui John și găsirea adevăratului criminal. Este așadar o producție în logica filmelor polițiste de acțiune, doar că, de data aceasta, polițiștii (interpretați de Jim Haynie, Chris Mulkey, Wendell Wright, John Wesley), deși tratați cu respect, par să fie mereu departe de adevăr.
Cei care se așteaptă la un nivel ridicat de violență, sânge și nuditate
vor fi dezamăgiți. Introducerea unui psihiatru (interpretat de Robert
Picardo) în echipa de investigație oferă oportunitatea de a crea și
dezvolta noi piste de căutare a criminalului, bazate pe unele tehnici aflate la limita psihologiei convenționale, și mergând chiar spre parapsihologie și paranormal.
Rowdy Herrington, la primul său film ca regizor și scenarist, face o treabă excelentă. Suspansul este menținut pe tot parcursul vizionării, iar surprizele se țin lanț, unele fiind cu adevărat greu (imposibil) de anticipat. Finalul este un pic cam ciudat, cu unele întorsături de situație neașteptate, dar pe undeva aș zice forțate sau chiar nedorite. Punctul culminant este tratat în manieră clasică, fără înflorituri.
James Spader, în dublu rol, este absolut magnific și domină ecranul aproape de la început și până la sfârșit. John este pozitiv, deschis, surâzător, implicat în problemele sociale ale comunității. Rick este misterios, rebel, înclinat spre introspecție. Christinei pare să-i placă de amândoi: alegerea Cynthiei Gibb pentru acest rol mi s-a părut foarte bună, are exact calitățile necesare pentru a fi partenera lui James Spader în acest film.
Judecând după titlu, n-am avut nici un fel de așteptări de la acest film, care până la urmă s-a dovedit interesant și atractiv.
