Luna - Bewitched, Elektra Records, 1994.
Sunt trecute, pe rând, melodia și durata acesteia:
01. California (All the Way) 4:15
02. Tiger Lily 4:46
03. Friendly Advice 6:33
04. Bewitched 4:45
05. This Time Around 3:29
06. Great Jones Street 3:36
07. Going Home 5:26
08. Into the Fold 3:12
09. I Know You Tried 3:18
10. Sleeping Pill 5:52
Toate melodiile sunt compuse de membrii formației Luna. Versurile: Dean Wareham.
Producători: Luna și Victor Van Vugt.
Luna (în 1994):
Dean Wareham - voce și chitară, liderul trupei
Sean Eden - chitară
Justin Harwood - chitară bass, clape
Stanley Demeski - baterie
Invitați adiționali pe acest album: Sterling Morrison - chitară, Grasshoper - clarinet, Frank London - trompetă, Baumgartner - orgă.
AllMusic: 4,5/5; Rate Your Music: 3,59/5; Amazon: 4,7/5.
Bewitched este al doilea album al trupei americane Luna, condusă de la înființare și până în zilele noastre de același Dean Wareham, solist vocal, chitarist, compozitor și autor al versurilor, liderul de necontestat al acestei formații. Înainte de Luna, el a făcut parte și din trupa Galaxie 500; Luna continuă în bună măsură acel proiect, din perspectivă muzicală și lirică.
La fel ca și Galaxie 500, Luna a fost la început doar un trio de muzicieni - instrumentiști; pe acest al doilea album, Bewitched, apare și un al patrulea membru al formației, Sean Eden, la chitară, care îl suplinește astfel pe Dean Wareham la acest instrument. Schimbarea a fost de bun augur: chitările sună excelent pe acest album, și sunetul este în ansamblu modificat pentru a scoate în evidență practic două elemente: vocea lui Dean Wareham și chitările electrice, în vreme ce chitara bass și bateria trec oarecum în fundal. Este și meritul producătorului Victor Van Vugt, care își pune în acest mod amprenta pe realizarea acestei producții.
Nefiind un specialist, mi-e greu să definesc muzica celor de la Luna. Pentru mine, este totuși rock, chiar dacă la limita spre pop, și pe alocuri chiar psihedelic sau country. Este o muzică ușor de ascultat, ușor de digerat. Îmi aduce aminte de unele cântece ale copilăriei, de rock 'n' roll, de Velvet Underground, de Tom Petty & the Heartbreakers. Vocea suavă a lui Dean Wareham sună ca un cântec de leagăn pe toate melodiile, și doar instrumentația (și uneori versurile) mai condimentează cântecele și schimbă ritmul.
Albumul începe tare, deci primele melodii sunt cele mai reușite, și aici poate că ar trebui să precizez mai exact: primele trei cântece, California (All the Way), Tiger Lily și Friendly Advice, sunt chiar grozave și sunt definitorii atât pentru acest album, cât și pentru Luna, ca formație. Este și un fel de avertisment pentru ascultător: dacă astea nu ți-au plăcut, n-are rost să mai continui să asculți și restul! Dintre acestea trei, m-aș opri puțin asupra lui Friendly Advice, pentru că aici avem chiar un solo prelungit de chitară, care merită evidențiat. Cel mai probabil îi aparține lui Sterling Morrison, chitaristul de la Velvet Underground, care a acceptat invitația celor de la Luna de a cânta pe acest album, și se pare că a ales această melodie pentru a-și etala talentul înnăscut (cealaltă melodie pe care apare, Great Jones Street, este mult mai puțin interesantă). De altfel, Luna a cântat în deschidere la un turneu european al celor de la Velvet Underground în 1993, și cu această ocazie membrii celor două formații s-au cunoscut mai bine și a apărut și această colaborare, unică pe acest album; pe celelalte albume ale celor de la Luna nu mai apare Sterling Morrison, care de altfel ne-a și părăsit în 1995, și nici vreun alt invitat de la Velvet Underground, care între timp a și dispărut definitiv ca formație.
Urmează melodia care dă titlul albumului, Bewitched, mult mai lentă decât celelalte, este cu totul alt stil, altă manieră de interpretare, mai aproape de muzica psihedelică, apare și orga. Ultima melodie de pe prima jumătate, This Time Around, este favorita mea de pe acest album. Da, știu, am spus că primele trei sunt cele mai reușite, cele mai grozave, dar cred că This Time Around este peste acestea ca și compoziție, ca și interpretare, este mai ”rotundă”, oferă o satisfacție mai mare ascultătorului, are o ritmicitate aparte, care rămâne în memorie.
Din păcate, a doua jumătate a albumului este mai săracă. M-am chinuit efectiv să rețin melodiile de pe această a doua parte și, cu toate eforturile depuse, nu am reușit, cu o singură excepție: ultima piesă, Sleeping Pill. Celelalte patru piese din a doua jumătate nu sunt rele, au momentele lor frumoase, sunt OK ca muzică ambientală, dar dispar instantaneu din minte după ce se termină. Sleeping Pill este o alegere inspirată pentru a încheia albumul, un cântec altfel față de celelalte, mai lent, mai psihedelic (aproape de Bewitched), care constrastează cu restul albumului și totodată demonstrează capacitatea formației de a explora și alte orizonturi muzicale și artistice.
Luna a continuat să producă albume bune, și chiar următorul, Penthouse (1995), este considerat de mulți critici ca fiind momentul de vârf al acestei trupe, dar eu consider că Bewitched este cel puțin la același nivel. Este păcat că succesul trupei a scăzut treptat, albumele au fost și ele mai puțin remarcabile, iar în anul 2005 formația s-a desființat. După 2012 eforturile de a-i readuce împreună pe scenă și apoi în studio au dat în cele din urmă roade, și, după mulți ani de absență, Luna a produs un nou album (de cover-uri), A Sentimental Education (2017), și două EP-uri, A Place of Greater Safety (2017) și Postscripts (2019). De câțiva ani, dar nu și în perioada pandemiei, Luna concertează peste tot prin lume într-o formulă ușor diferită de cea inițială, dar tot cu Dean Wareham ca lider și simbol al continuității acestei trupe.
