Erste Allgemeine Verunsicherung - The Grätest Hitz, EMI Austria, 1996.
Sunt trecute, pe rând, melodia și durata:
1. Küss Die Hand Schöne Frau 4:11
2. Ba-Ba Banküberfall 3:36
3. Samurai 4:02
4. An Der Copacabana 4:35
5. Märchenprinz 3:32
6. Afrika - Ist Der Massa Gut Bei Kassa 3:44
7. 300 PS (Auto...) - Live 4:05
8. Fata Morgana 4:20
9. Ding-Dong 3:58
10. Go Karli Go 3:38
11. Heisse Nächte (in Palermo) 3:29
12. Burli 4:04
13. Jambo 3:49
14. Flugzeug (Liebste Mein) 3:54
15. Einmal Möchte Ich Ein Böser Sein 3:47
16. Morgen... 3:42
Versurile tuturor melodiilor au fost scrise de liderul formației, Thomas Spitzer.
Muzica, în schimb, a fost compusă de toți membrii formației, care, pentru perioada în care au apărut melodiile de pe această compilație, au fost următorii:
Klaus Eberhartinger - solist vocal (din 1981)
Thomas Spitzer - chitară, voce (din 1977, de la înființare)
Nino Holm - clape, voce (1977-1995)
Eik Breit - chitară bass, voce (1977-1996)
Anders Stenmo - tobe (1977-1999)
Günther Schönberger - saxofon, regie de scenă, manager (1978-1996)
Mario Botazzi - clape, voce (1983-1990)
Andy Töfferl - clape, acordeon, voce (1990-2001)
Actuala trupă:
Klaus Eberhartinger - solist vocal
Thomas Spitzer - chitară, voce
Kurt Keinrath - chitară, clape, voce, producător
Franz Kreimer - clape, saxofon, acordeon, voce
Alvis Reid - chitară bass
Aaron Thier - tobe
Rate Your Music: 3,88/5; Amazon.de: 3,4/5; Hitparade.ch: 5,07/6.
Eu sunt în general un om vesel, îmi place buna dispoziție, și în mai toate domeniile artei și literaturii prefer genul comediei. În muzică e un pic mai complicat să faci ”comedie”, cu succes, deoarece cei mai faimoși cântăreți sunt cei care fac muzică ”serioasă”, abordând teme de interes universal... în special dragostea.
Totuși, peste tot în lume au apărut și formații care abordează fenomenul muzical din perspectiva satirei sau a parodiei. Printre cele mai umoristice se numără și trupa austriacă de pop (”Austropop”) și hip-hop Erste Allgemeine Verunsicherung care, pentru cine înțelege un pic de germană, parodiază chiar și prin nume o celebră firmă austriacă de asigurări, Erste Allgemeine Versicherung... cu singura excepție că, spre deosebire de ”asigurări/securitate” (Versicherung), numele trupei face apel la ”nesiguranță/insecuritate” (Verunsicherung). De altfel, societatea de asigurări amintită nu a fost foarte fericită de acest joc de cuvinte atunci când formația era la început (sfârșitul anilor 1970), dar a ajuns în cele din urmă să aprecieze pozitiv publicitatea indirectă care i se făcea, pe măsură ce formația a câștigat tot mai mulți fani și aderenți, în special pe parcursul anilor 1980 și 1990.
De altfel, formația mai există și acum, însă doar doi dintre componenții mai vechi se mai află printre membri, și anume liderul Thomas Spitzer, chitarist și autor al (aproape) tuturor versurilor, singurul dintre componenții inițiali rămas ”pe baricade”, și solistul vocal Klaus Eberhartinger, a cărui cooptare în 1981 a condus la succesul din anii următori, culminând la mijlocul anilor 1980 cu albumul Geld oder Leben! (1985). Este adevărat, pe de altă parte, că acest succes s-a redus la lumea germanică (Austria, Germania, Elveția), asta și datorită stilului, axat mai mult pe versuri (greu traductibile) și mai puțin pe melodie. Deși, dintre muzicienii austrieci, Falco a reușit să spargă gheața și să intre în topurile englezești, americane, și apoi peste tot în lume, nu la fel s-a întâmplat cu Erste Allgemeine Verunsicherung (EAV), cu toate că au încercat să traducă unul dintre hiturile lor în engleză (Ba-Ba Banküberfall, devenit Ba-Ba Bankrobbery), dar fără a avea un impact important pe piața britanică, și cu atât mai puțin pe cea americană. De altfel, a fost singura încercare de acest fel, EAV concentrându-se apoi exclusiv asupra promovării pe piața germanofonă. Din păcate pentru ei, albumele nu au mai fost la fel de reușite pe măsură ce au trecut anii, în ciuda unor melodii care, individual, s-au făcut remarcate.
La mijlocul anilor 1990, după albumul Nie Wieder Kunst (1994), formația a înregistrat și primul album live, Live Kunst Tour 95 (1995), iar o bună parte din membrii formației renunțau să mai continue proiectul. Pe rând, au părăsit formația clăparul Nino Holm (1995), bassistul Eik Breit (1996), managerul și saxofonistul Günther Schönberger (1996), urmați mai târziu de toboșarul Anders Stenmo (1999), toți membri de bază, de la înființarea trupei sau imediat de după aceea.
Era un moment de cumpănă, se punea chiar problema dacă nu cumva EAV se va desființa, așa că, după cum este potrivit în orice situație de răscruce, de prag, de reconsiderare a ceea ce s-a făcut și ceea ce s-ar mai putea face, s-a editat o compilație cu cele mai cunoscute melodii, intitulată în stilul caracteristic (neserios) The Grätest Hitz (1996).
De altfel, acest album include, fără excepție, toate hiturile formației, și este așadar o bună alegere pentru cei care nu sunt familiarizați cu muzica acestei formații și vor să audă, selectiv, cele mai reușite melodii.
Sigur, principala barieră este cea lingvistică. Necunoscătorii de limbă germană s-ar putea să nu înțeleagă versurile, și deci ar avea mult de pierdut, pentru că, așa cum am mai spus, ele sunt foarte importante în cazul acestei muzici, care în primul rând satirizează și miștocărește. Este ca și cum ai asculta Fără Zahăr sau Cassa Loco, fără să pricepi limba română. Chiar și dacă știi germana standard, s-ar putea să fie o problemă, deoarece trupa folosește (în scop comic) o serie de regionalisme austriece și sunt chestiuni de nuanță pe care și germanii (vorbitori nativi) le prind greu.
Dincolo de satira socială, mi se pare interesantă și abordarea geografică a subiectelor. Locațiile la care fac referire melodiile sunt foarte diversificate, te plimbă peste tot prin lume: Africa (Afrika, Jambo), Orientul Îndepărtat (Samurai), lumea arabo-musulmană (Fata Morgana), Sicilia (Heisse Nächte in Palermo), America Latină (An Der Copacabana), cu diverse mijloace de transport: mașină (300 PS...) sau avion (Flugzeug). Omniprezente sunt și personajele comice, atât masculine - Karli (Go, Karli, Go, o parodie după Go, Johnny, Go), Burli din piesa cu același nume, cât și cele feminine, mai multe deoarece în multe cântece personajul masculin este identificat cu cel care cântă (la persoana întâi): Resi, Amalia (ambele din Burli), Renate (Ding-Dong), Helga (Küss Die Hand Schöne Frau), Layla (Fata Morgana) etc.
Din punct de vedere al problemelor sociale, se evidențiază miștoul generalizat la adresa mitocanilor și cocălarilor de cele mai diverse genuri, începând cu cei care umblă și se dau rotunzi prin cluburi și discoteci (Märchenprinz), a celor care agață prin baruri (Küss Die Hand Schöne Frau), a culturiștilor - gigolo (An Der Copacabana), a mafioților (Heisse Nächte in Palermo), a viteziștilor (300 PS...), a bețivilor (Morgen), a personajelor negative în general, devenite peste noapte eroi (Einmal Möchte Ich Ein Böser Sein). Nu lipsesc acuzele directe cu privire la catastrofa de la Cernobîl, în cheie comică (Burli), și de multe ori se pune accentul pe contrastul (tragi-)comic dintre aparență și esență, precum în Go, Karli, Go, Ding-Dong, Fata Morgana, Ba-Ba Banküberfall.
Din punct de vedere al melodiei, dar și al versurilor și al efectului comic, cele mai reușite cântece mi se par Ding-Dong, Fata Morgana, precum și melodia cu care debutează compilația, Küss Die Hand Schöne Frau.
Pentru cine nu înțelege germana, videoclipurile sunt de un mare ajutor!
Eu sunt în general un om vesel, îmi place buna dispoziție, și în mai toate domeniile artei și literaturii prefer genul comediei. În muzică e un pic mai complicat să faci ”comedie”, cu succes, deoarece cei mai faimoși cântăreți sunt cei care fac muzică ”serioasă”, abordând teme de interes universal... în special dragostea.
Totuși, peste tot în lume au apărut și formații care abordează fenomenul muzical din perspectiva satirei sau a parodiei. Printre cele mai umoristice se numără și trupa austriacă de pop (”Austropop”) și hip-hop Erste Allgemeine Verunsicherung care, pentru cine înțelege un pic de germană, parodiază chiar și prin nume o celebră firmă austriacă de asigurări, Erste Allgemeine Versicherung... cu singura excepție că, spre deosebire de ”asigurări/securitate” (Versicherung), numele trupei face apel la ”nesiguranță/insecuritate” (Verunsicherung). De altfel, societatea de asigurări amintită nu a fost foarte fericită de acest joc de cuvinte atunci când formația era la început (sfârșitul anilor 1970), dar a ajuns în cele din urmă să aprecieze pozitiv publicitatea indirectă care i se făcea, pe măsură ce formația a câștigat tot mai mulți fani și aderenți, în special pe parcursul anilor 1980 și 1990.
De altfel, formația mai există și acum, însă doar doi dintre componenții mai vechi se mai află printre membri, și anume liderul Thomas Spitzer, chitarist și autor al (aproape) tuturor versurilor, singurul dintre componenții inițiali rămas ”pe baricade”, și solistul vocal Klaus Eberhartinger, a cărui cooptare în 1981 a condus la succesul din anii următori, culminând la mijlocul anilor 1980 cu albumul Geld oder Leben! (1985). Este adevărat, pe de altă parte, că acest succes s-a redus la lumea germanică (Austria, Germania, Elveția), asta și datorită stilului, axat mai mult pe versuri (greu traductibile) și mai puțin pe melodie. Deși, dintre muzicienii austrieci, Falco a reușit să spargă gheața și să intre în topurile englezești, americane, și apoi peste tot în lume, nu la fel s-a întâmplat cu Erste Allgemeine Verunsicherung (EAV), cu toate că au încercat să traducă unul dintre hiturile lor în engleză (Ba-Ba Banküberfall, devenit Ba-Ba Bankrobbery), dar fără a avea un impact important pe piața britanică, și cu atât mai puțin pe cea americană. De altfel, a fost singura încercare de acest fel, EAV concentrându-se apoi exclusiv asupra promovării pe piața germanofonă. Din păcate pentru ei, albumele nu au mai fost la fel de reușite pe măsură ce au trecut anii, în ciuda unor melodii care, individual, s-au făcut remarcate.
La mijlocul anilor 1990, după albumul Nie Wieder Kunst (1994), formația a înregistrat și primul album live, Live Kunst Tour 95 (1995), iar o bună parte din membrii formației renunțau să mai continue proiectul. Pe rând, au părăsit formația clăparul Nino Holm (1995), bassistul Eik Breit (1996), managerul și saxofonistul Günther Schönberger (1996), urmați mai târziu de toboșarul Anders Stenmo (1999), toți membri de bază, de la înființarea trupei sau imediat de după aceea.
Era un moment de cumpănă, se punea chiar problema dacă nu cumva EAV se va desființa, așa că, după cum este potrivit în orice situație de răscruce, de prag, de reconsiderare a ceea ce s-a făcut și ceea ce s-ar mai putea face, s-a editat o compilație cu cele mai cunoscute melodii, intitulată în stilul caracteristic (neserios) The Grätest Hitz (1996).
De altfel, acest album include, fără excepție, toate hiturile formației, și este așadar o bună alegere pentru cei care nu sunt familiarizați cu muzica acestei formații și vor să audă, selectiv, cele mai reușite melodii.
Sigur, principala barieră este cea lingvistică. Necunoscătorii de limbă germană s-ar putea să nu înțeleagă versurile, și deci ar avea mult de pierdut, pentru că, așa cum am mai spus, ele sunt foarte importante în cazul acestei muzici, care în primul rând satirizează și miștocărește. Este ca și cum ai asculta Fără Zahăr sau Cassa Loco, fără să pricepi limba română. Chiar și dacă știi germana standard, s-ar putea să fie o problemă, deoarece trupa folosește (în scop comic) o serie de regionalisme austriece și sunt chestiuni de nuanță pe care și germanii (vorbitori nativi) le prind greu.
Dincolo de satira socială, mi se pare interesantă și abordarea geografică a subiectelor. Locațiile la care fac referire melodiile sunt foarte diversificate, te plimbă peste tot prin lume: Africa (Afrika, Jambo), Orientul Îndepărtat (Samurai), lumea arabo-musulmană (Fata Morgana), Sicilia (Heisse Nächte in Palermo), America Latină (An Der Copacabana), cu diverse mijloace de transport: mașină (300 PS...) sau avion (Flugzeug). Omniprezente sunt și personajele comice, atât masculine - Karli (Go, Karli, Go, o parodie după Go, Johnny, Go), Burli din piesa cu același nume, cât și cele feminine, mai multe deoarece în multe cântece personajul masculin este identificat cu cel care cântă (la persoana întâi): Resi, Amalia (ambele din Burli), Renate (Ding-Dong), Helga (Küss Die Hand Schöne Frau), Layla (Fata Morgana) etc.
Din punct de vedere al problemelor sociale, se evidențiază miștoul generalizat la adresa mitocanilor și cocălarilor de cele mai diverse genuri, începând cu cei care umblă și se dau rotunzi prin cluburi și discoteci (Märchenprinz), a celor care agață prin baruri (Küss Die Hand Schöne Frau), a culturiștilor - gigolo (An Der Copacabana), a mafioților (Heisse Nächte in Palermo), a viteziștilor (300 PS...), a bețivilor (Morgen), a personajelor negative în general, devenite peste noapte eroi (Einmal Möchte Ich Ein Böser Sein). Nu lipsesc acuzele directe cu privire la catastrofa de la Cernobîl, în cheie comică (Burli), și de multe ori se pune accentul pe contrastul (tragi-)comic dintre aparență și esență, precum în Go, Karli, Go, Ding-Dong, Fata Morgana, Ba-Ba Banküberfall.
Din punct de vedere al melodiei, dar și al versurilor și al efectului comic, cele mai reușite cântece mi se par Ding-Dong, Fata Morgana, precum și melodia cu care debutează compilația, Küss Die Hand Schöne Frau.
Pentru cine nu înțelege germana, videoclipurile sunt de un mare ajutor!
