Richard Wright, Native Son, Harper Perennial, New York, with an introduction by Arnold Rampersad, the restored text established by the Library of America, 1993 (este ediția pe care am citit-o, disponibilă online).
Ediția originală (ușor cenzurată): Richard Wright, Native Son, Harper & Brothers, Book-of-the-Month Club Collection, New York, 1940, 359 pag.
Cartea nu a fost tradusă în limba română. Nerecomandată copiilor și adolescenților sub 16 ani.
Goodreads: 3,97/5; Amazon: 4,3/5; Barnes&Noble: 4,3/5.
N-am crezut că voi reuși să termin de citit această carte. Cred că am stabilit fără voia mea, poate, un nou record personal privind timpul necesar unei lecturi: mi-a luat aproximativ 6 luni! În această perioadă am abandonat de fapt de mai multe ori textul, și m-am apucat din nou mai mult din ambiție decât din convingerea că merită citit până la capăt. De altfel, această carte mi-a testat oarecum limitele - credeam că pot ”înghiți” aproape orice din perspectivă literară, dar se pare că m-am înșelat.
Este un roman negru, și la propriu și la figurat. Autorul, Richard Wright, a fost un american de culoare, mai degrabă auto-didact, născut în Mississippi și mutat în Chicago, unde de altfel are loc acțunea romanului, în anii 1930. Membru al Partidului Comunist în acea perioadă, Richard Wright a început să scrie schițe, nuvele și chiar romane cu o anumită încărcătură ideologică de stânga, ale căror eroi sunt americani de culoare. Ulterior, după război, s-a mutat la Paris și a scris și alte cărți, dar romanul său cel mai de succes rămâne Native Son, publicat la 1 martie 1940 de Harper & Brothers prin intermediul celui mai cunoscut club de carte din America, Book-of-the-Month Club, fapt care de altfel a și condus la unele modificări în text (ca acesta să fie mai ușor de ”digerat” de membrii clubului), și, pe de altă parte, l-a făcut pe autor să-și schimbe statutul aproape peste noapte de la un (aproape) necunoscut la cel mai faimos și bogat scriitor de culoare din America.
Personajul principal al romanului, Bigger Thomas, este un negru de aproximativ 20 de ani, un anti-erou, mai concret, un ticălos de cea mai joasă speță. Este greu de spus dacă ticăloșenia sa este înnăscută sau este un rezultat al educației precare de care au avut parte negrii din partea cunoscută drept South Side (sau Black Belt) a orașului Chicago. Cert este că el pare să iasă în evidență, în mod negativ, atât în cadrul familiei sale, cât și în cadrul grupului său de amici.
Grozăvia romanului nu este dată atât de descrierea faptelor sale abominabile, cât mai ales de faptul că autorul descrie cu maximă acuratețe și fidelitate trăirile și emoțiile acestui personaj, până la punctul în care cititorul, vrând-nevrând, ajunge să se identifice cu el, să-i înțeleagă, măcar parțial, pornirile sale aparent iraționale, instinctive. De aici și dificultatea majoră pe care am avut-o în a continua lectura: practic, cititorul este nevoit să intre ”în pielea” personajului negativ, până la punctul în care speră, contrar bunului simț, că el ar putea scăpa rigorilor legii.
Fără îndoială, Richard Wright atinge câteva puncte extrem de sensibile ale relațiilor inter-rasiale din Statele Unite ale Americii în perioada interbelică. Oarecum, el pune problema în felul următor: iată, acest personaj, Bigger Thomas, este exemplarul cel mai rău pe care îl putem găsi în rândul rasei negre. Putem însă oare să-i negăm umanitatea, trăirile, sentimentele? În ce măsură acțiunile sale sunt rezultatul unor secole de opresiune socială și economică? Vocea autorului se face auzită prin intermediul avocatului lui Bigger Thomas, evreul comunist Boris Max. De cealaltă parte, îl avem pe procurorul rasist, susținut de mulțimea întărâtată.
Romanul este împărțit în trei părți: Fear (Frică), Flight (Fugă) și Fate (Fatalitate/Destin). Ele sunt oarecum inegale. Primele două sunt aproape de necitit. Tensiunea este uriașă, atmosfera este sumbră iar evenimentele de impact se succed amețitor. Unele scene sunt atât de violente iar descrierea atât de plastică încât realmente senzația este aceea că nu mai vrei să citești. Romanul este similar unuia de tip horror. Partea a treia este mai lejeră, prin comparație, și deci se citește mai ușor.
Deși narațiunea este cu adevărat originală, ea se bazează într-o mică măsură și pe fapte reale, respectiv pe cazul lui Robert Nixon, care a fost condamnat tot la Chicago la sfârșitul anilor 1930. Richard Wright a preluat inclusiv unele citate din ziarele din Chicago cu privire la Nixon și le-a adaptat romanului său, de exemplu referirile rasiste la Bigger Thomas, descris ca fiind ”ca o maimuță”.
Cartea pare să fi marcat un moment important în istoria relațiilor inter-rasiale din Statele Unite ale Americii și este lectură obligatorie în unele licee americane. Îi compătimesc sincer pe acei elevi, deși recunosc calitățile educative unei asemenea lecturi, care poate să aibă un impact puternic asupra personalității cititorilor, mai ales a celor mai tineri. Din punctul meu de vedere, scenele de o violență extremă și cele cu conținut sexual explicit ar trebui să determine, mai degrabă, o atenție sporită din partea părinților și profesorilor.
Goodreads: 3,97/5; Amazon: 4,3/5; Barnes&Noble: 4,3/5.
N-am crezut că voi reuși să termin de citit această carte. Cred că am stabilit fără voia mea, poate, un nou record personal privind timpul necesar unei lecturi: mi-a luat aproximativ 6 luni! În această perioadă am abandonat de fapt de mai multe ori textul, și m-am apucat din nou mai mult din ambiție decât din convingerea că merită citit până la capăt. De altfel, această carte mi-a testat oarecum limitele - credeam că pot ”înghiți” aproape orice din perspectivă literară, dar se pare că m-am înșelat.
Este un roman negru, și la propriu și la figurat. Autorul, Richard Wright, a fost un american de culoare, mai degrabă auto-didact, născut în Mississippi și mutat în Chicago, unde de altfel are loc acțunea romanului, în anii 1930. Membru al Partidului Comunist în acea perioadă, Richard Wright a început să scrie schițe, nuvele și chiar romane cu o anumită încărcătură ideologică de stânga, ale căror eroi sunt americani de culoare. Ulterior, după război, s-a mutat la Paris și a scris și alte cărți, dar romanul său cel mai de succes rămâne Native Son, publicat la 1 martie 1940 de Harper & Brothers prin intermediul celui mai cunoscut club de carte din America, Book-of-the-Month Club, fapt care de altfel a și condus la unele modificări în text (ca acesta să fie mai ușor de ”digerat” de membrii clubului), și, pe de altă parte, l-a făcut pe autor să-și schimbe statutul aproape peste noapte de la un (aproape) necunoscut la cel mai faimos și bogat scriitor de culoare din America.
Personajul principal al romanului, Bigger Thomas, este un negru de aproximativ 20 de ani, un anti-erou, mai concret, un ticălos de cea mai joasă speță. Este greu de spus dacă ticăloșenia sa este înnăscută sau este un rezultat al educației precare de care au avut parte negrii din partea cunoscută drept South Side (sau Black Belt) a orașului Chicago. Cert este că el pare să iasă în evidență, în mod negativ, atât în cadrul familiei sale, cât și în cadrul grupului său de amici.
Grozăvia romanului nu este dată atât de descrierea faptelor sale abominabile, cât mai ales de faptul că autorul descrie cu maximă acuratețe și fidelitate trăirile și emoțiile acestui personaj, până la punctul în care cititorul, vrând-nevrând, ajunge să se identifice cu el, să-i înțeleagă, măcar parțial, pornirile sale aparent iraționale, instinctive. De aici și dificultatea majoră pe care am avut-o în a continua lectura: practic, cititorul este nevoit să intre ”în pielea” personajului negativ, până la punctul în care speră, contrar bunului simț, că el ar putea scăpa rigorilor legii.
Fără îndoială, Richard Wright atinge câteva puncte extrem de sensibile ale relațiilor inter-rasiale din Statele Unite ale Americii în perioada interbelică. Oarecum, el pune problema în felul următor: iată, acest personaj, Bigger Thomas, este exemplarul cel mai rău pe care îl putem găsi în rândul rasei negre. Putem însă oare să-i negăm umanitatea, trăirile, sentimentele? În ce măsură acțiunile sale sunt rezultatul unor secole de opresiune socială și economică? Vocea autorului se face auzită prin intermediul avocatului lui Bigger Thomas, evreul comunist Boris Max. De cealaltă parte, îl avem pe procurorul rasist, susținut de mulțimea întărâtată.
Romanul este împărțit în trei părți: Fear (Frică), Flight (Fugă) și Fate (Fatalitate/Destin). Ele sunt oarecum inegale. Primele două sunt aproape de necitit. Tensiunea este uriașă, atmosfera este sumbră iar evenimentele de impact se succed amețitor. Unele scene sunt atât de violente iar descrierea atât de plastică încât realmente senzația este aceea că nu mai vrei să citești. Romanul este similar unuia de tip horror. Partea a treia este mai lejeră, prin comparație, și deci se citește mai ușor.
Deși narațiunea este cu adevărat originală, ea se bazează într-o mică măsură și pe fapte reale, respectiv pe cazul lui Robert Nixon, care a fost condamnat tot la Chicago la sfârșitul anilor 1930. Richard Wright a preluat inclusiv unele citate din ziarele din Chicago cu privire la Nixon și le-a adaptat romanului său, de exemplu referirile rasiste la Bigger Thomas, descris ca fiind ”ca o maimuță”.
Cartea pare să fi marcat un moment important în istoria relațiilor inter-rasiale din Statele Unite ale Americii și este lectură obligatorie în unele licee americane. Îi compătimesc sincer pe acei elevi, deși recunosc calitățile educative unei asemenea lecturi, care poate să aibă un impact puternic asupra personalității cititorilor, mai ales a celor mai tineri. Din punctul meu de vedere, scenele de o violență extremă și cele cu conținut sexual explicit ar trebui să determine, mai degrabă, o atenție sporită din partea părinților și profesorilor.
