Etichete

sâmbătă, 29 septembrie 2018

Roald Dahl - George și miraculosul său medicament

Roald Dahl, George și miraculosul său medicament, Editura Arthur, Grupul Editorial ART, București, 2016, 120 pag., ilustrații de Quentin Blake, traducere de Florin Bican (este ediția pe care am citit-o).
Ediția originală: Roald Dahl, George's Marvellous Medicine, Jonathan Cape, London, 1981, 96 pag.
Goodreads: 4,03/5; Amazon: 4,5/5; Barnes&Noble: 4,6/5.


Prima întrebare legitimă pe care, probabil, cineva mi-ar adresa-o în legătură cu această carte este dacă am dat în mintea copiilor.
Ei bine, nu, sau nu tocmai, dar atunci când ai doi copii de 9, respectiv 5 ani, ești oarecum nevoit să o faci, și încă destul de des. Și când acești copii îți fac parcă în ciudă refuzând să citească (aproape) orice, sigur că te stresezi să găsești lecturile potrivite.
Prima concluzie, care nu are legătură cu această carte, este că gusturile literare ale copiilor s-au schimbat foarte mult de când eram noi copii. Probabil această afirmație va fi valabilă și în viitor, pentru alte generații, așa că nici nu mai are rost să mai pomenesc CÂND anume eram noi copii, dar totuși să amintesc faptul că, printre lecturile mele de atunci, se numărau povești și povestiri de autori precum Ion Creangă, Petre Ispirescu, Ioan Slavici, Dumitru Almaș, Emil Gârleanu, Mihail Sadoveanu, toți ”băștinași”.
Astăzi, noua generație, mult mai emancipată, globalizată și computerizată, nu mai acceptă (decât poate cu cele mai îndârjite rugăminți) să citească așa ceva. Așa că părinții n-au de ales și trebuie să își ”updateze” lecturile cu ceea ce există pe piață și, mai ales, ceea ce le place copiilor.
Așa că atunci când am aflat că fetița mea de (atunci) 8 ani a părut interesată de o carte citită la școală de doamna învățătoare, Charlie și fabrica de ciocolată, imediat am trecut la faza investigativă și am descoperit că e o carte scrisă de Roald Dahl și publicată de Editura Arthur, care, în treacăt fie spus, a publicat recent și romanele din seria Harry Potter, favoritele nr. 1 ale fetiței mele. Bine, aici trebuie menționat că acestea au sute de pagini și că îi sunt citite de către părinți (ea nu ar face un astfel de efort...).
Revenind la Roald Dahl, am văzut că există o serie de autor publicată de editura Arthur, că sunt cărți mai accesibile și ca număr de pagini, și sunt adaptate pentru copii, având și ilustrații potrivite, haioase (de Quentin Blake), și caractere mari, astfel încât copiii să nu se plângă că e ”scrisul prea mic”.
”George și miraculosul său medicament” este poate una dintre cele mai scurte, cu puțin peste 100 de pagini cu tot cu ilustrații, și se citește foarte ușor. Totuși, am avut unele dubii înainte de a o oferi drept lectură copiilor mei.
Dubiile se leagă de ”miraculosul medicament” pe care George îl prepară bunicii sale malefice. Este absolut sigur, științific vorbind, că o astfel de combinație de ingrediente, sau și numai unele din acele ingrediente, ar ucide pe loc pe oricine. Și sigur că îți pui problema: dacă și copilului tău i-ar trece prin cap să încerce să recreeze miraculosul medicament?!
Din fericire, copiilor mei nu le-a trecut așa ceva prin cap, și bănuiesc că asta este valabil pentru majoritatea copiilor. În primul rând pentru că, din start, povestea este neverosimilă: nu există, cel puțin din punctul de vedere al copiilor mei, o astfel de bunică îngrozitoare, un fel de zgripțuroaică, Babă Cloanță și vrăjitoare la un loc. Toate bunicile din lumea reală sunt iubitoare, duioase, blânde, drăgăstoase și se poartă minunat cu nepoții lor, nu??
Mai apoi elementele fantastice sunt tot mai evidente, pe măsură ce bunica și animalele din jurul casei fac cunoștință cu efectele miraculosului medicament și ale celorlalte medicamente pe care George le-a făcut la îndemnul părinților săi, în încercarea de a-l recrea pe cel original.
Sfârșitul este cam abrupt și oarecum neașteptat, dar rezolvă într-un fel situația, lăsând totuși unele semne de întrebare cu privire la morala poveștii.
Bineînțeles, copiilor puțin le pasă de morala poveștii. Vă pot spune că ambilor mei copii le-a plăcut cartea și că s-au distrat copios, mai ales în partea în care George adăuga ingrediente pentru miraculosul său medicament.