James Thurber, The Wonderful O, Penguin Books, New York, 2017, Penguin Classics Deluxe Edition, cu o introducere de Ransom Riggs și ilustrații de Marc Simont, 96 pag. (este ediția pe care am citit-o).
Ediția originală: James Thurber, The Wonderful O, Simon & Schuster, New York, 1957, 72 pag.
Ediția originală: James Thurber, The Wonderful O, Simon & Schuster, New York, 1957, 72 pag.
Cartea nu a fost tradusă în limba română.
Goodreads: 3,9/5; Amazon: 4,7/5; Barnes&Noble: 4,3/5.
James Thurber este un cunoscut autor american de proză scurtă, în special de comedie, jurnalist și desenator, dar care a scris și cărți pentru copii, ultima dintre acestea fiind The Wonderful O, publicată pentru prima dată în 1957 și ilustrată de Marc Simont, deoarece în acea perioadă James Thurber (care de obicei își ilustra singur cărțile) era aproape orb.
Am constatat că operele sale nu au fost deloc traduse în limba română, și, citind această carte în engleză, am înțeles de ce: este greu, dacă nu imposibil, de tradus. O bună parte din text, deși teoretic este proză, are un anumit ritm și sunt prezente rimele, exact ca într-o poezie; ca să nu mai vorbim de jocurile de cuvinte, multe dintre ele intraductibile.
Este o carte pentru copii, deși are un substrat care se adresează (aproape exclusiv) adulților. Oricum, mă îndoiesc că un copil obișnuit ar putea înțelege toate înțelesurile cărții. Chiar și pentru un adult, anumite pasaje sunt greu de ”absorbit”, și este nevoie de un nivel avansat de limbă engleză și de cultură generală, cu un anumit specific nord-american, pentru a putea pătrunde dincolo de aparențe.
Acțiunea este destul de simplă, și cam la nivelul acesta se poate spune că este o carte pentru copii. Doi pirați, Black și Littlejack, îmbarcați pe corabia Aeiu (toate vocalele în afară de o), sunt în căutarea unei comori pe insula Ooroo. Insula este devastată, locuitorii sunt interogați, dar comoara nu este găsită.
Partea distractivă rezultă din faptul că lui Black nu-i place litera o. În colaborare cu un avocat de pe insulă, Hyde, și cu acordul celorlalți pirați, litera o este ștearsă din toate cuvintele, și toată lumea trebuie să folosească în așa fel cuvintele încât litera o să nu mai apară. Vă imaginați ce stres pe cei pe care îi cheamă Ophelia Oliver sau Otto Ott. Sau, cum ar fi la noi, să te cheme Pop și să fii nevoit să-ți spui numele fără o.
Situația degenerează în măsura în care toate lucrurile și obiectele care sunt denumite cu cuvinte care includ litera o sunt distruse, inclusiv instrumente muzicale, animalele domestice, obiectele casnice...
Copiilor cu siguranță li se va părea interesant și își vor imagina cum ar fi lumea și fără alte obiecte denumite prin cuvinte care includ anumite litere.
Pentru adulți, jocurile de cuvinte vor avea diverse semnificații, dar sensul general pe care s-ar putea să-l aibă cartea, în general, are o legătură cu regimurile opresive, cu dictatura, cu cenzura și lipsa de libertate, în general.
Locuitorii de pe insulă, în frunte cu Andreus și Andrea, și cu ajutorul unor chestii magice, reușesc în cele din urmă să scape de teroarea piraților și totul se termină cu bine, lucrurile revin la normal, inclusiv cuvintele și obiectele care conțin litera o.
