Ivar Andrésen - Ansprache des Landgrafen / Ansprache des Königs, His Master's Voice, The Gramophone Co. Ltd., Hayes (Anglia), 1930.
A. Ansprache des Landgrafen 4:13 (Richard Wagner - Tannhäuser)
B. Anspraches des Königs 2:45 (Richard Wagner - Lohengrin)
Cu acompaniamentul Orchestrei Staatskapelle din Berlin, dirijată de Fritz Zweig (Kapellemeister).
Ivar Andrésen a fost un cântăreț de operă (bas) novergian din perioada interbelică, recunoscut în special pentru interpretările unor personaje din operele lui Richard Wagner. Născut în 1896 la Oslo, a studiat la Stockholm, dar și în Germania, cu Siegfried Wagner (fiul marelui compozitor) la Bayreuth și cu Bruno Kittel la Berlin. În 1919 este angajat la Opera din Stockholm și debutează cu rolul Faraonului din opera Aida a lui Verdi. Din 1926 se mută în Germania, fiind angajat la Opera din Dresda, și apoi la cea din Berlin (1934-1939). În toată această perioadă s-a remarcat în mod deosebit pentru vocea sa profundă, și mai ales pentru rolurile sale wagneriene. Astfel, a fost invitat pe marile scene ale lumii, la Viena, Hamburg, München, Barcelona, la Covent Garden în Londra (1928-1931), la Metropolitan Opera din New York (1930-1932), la Paris (1931), Zürich sau Amsterdam. A participat în fiecare an din 1927 până în 1936 la Festivalul de la Bayreuth (dedicat exclusiv lui Wagner) și la Festivalul Glyndebourne (1935 și 1936). În 1939 a apărut în prima operă televizată în Germania. A murit în 1940 la Stockholm, la doar 44 de ani.
Din anii 1920 și 1930 au rămas numeroase înregistrări, discuri de gramofon, transferate mai recent în diferite formate moderne, inclusiv pe CD sau DVD. Dintre acestea, am avut ocazia să ascult acest disc (shellac), care conține două extrase din Tannhäuser, respectiv Lohengrin, două opere wagneriene în care Andrésen interpretează rolul landgrafului Thuringiei (Tannhäuser), respectiv a regelui (Lohengrin). Trebuie spus că la momentul respectiv tehnologia nu permitea ca înregistrările să depășească 4-5 minute pe una din fețele discului; astfel, o parte are puțin peste 4 minute, iar cealaltă, puțin sub 3 minute. E totuși suficient pentru a contempla talentul artistului, acompaniat de orchestra berlineză dirijată de Fritz Zweig. Deși discul nu este datat, seria sa (C 1853) face probabilă apariția sa în 1930.
Este interesant că am găsit pe net, în mediateca bibliotecii SLUB din Dresda, o înregistrare absolut identică, care poate fi audiată inclusiv online. Singura diferență este că discul în cauză pare să fie mai timpuriu, posibil din 1928, judecând iarăși după seria discului (E.H. 122), fiind scos de Electrola, compania echivalentă cu His Master's Voice și reprezentanta Gramophone Co. în Germania. Astfel, este probabil ca discul original să fie cel german, iar cel britanic să apară ulterior, când artistul a ajuns la o anumită notorietate și în Anglia sau Statele Unite ale Americii.
Ambele ”discursuri”, cel al landgrafului Herrmann din Tannhäuser, și cel al regelui din Lohengrin, sunt incluse și în compilațiile actuale care includ repertoriul artistului, singura diferență fiind aceea că în prezent este preferată varianta în care ”piesa” nu are un nume generic, ci este specificată în funcție de primele cuvinte. Astfel, Ansprache des Landgrafen apare acum ca Gar viel und schön, iar Ansprache des Königs poate fi identificat cu Gott grüss' euch, liebe Männer.
