Regizor: Yousry Nasrallah. Producători: Humbert Balsan, Marianne Khoury, Gabriel Khoury.
Scenariul: Yousry Nasrallah, Nasser Abdel-Rahman, Claire Denis.
Cu: Bassem Samra, Roschdy Zem, Mohamed Nagati, Inès de Médeiros, Amr Saad.
Nerecomandat copiilor și adolescenților sub 16 ani.
Filmul a primit premiul special al juriului la al 52-lea Festival Internațional de Film de la Locarno (1999).
IMDb: 6,5/10; AlloCiné: 3,2/5; Letterboxd: 3,5/5.
Ali (interpretat excepțional de Bassem Samra) este protagonistul acestui film. Existența lui se rezumă la munca de contabil, pe care o practică pentru afacerea familiei sale, care se ocupă cu vânzarea de produse alimentare în piața din Rod El Farag, un cartier tradițional din Cairo. În timpul liber, se dedică actoriei, alături de alți prieteni tineri, de vârsta lui, împreună cu care formează o mică trupă de teatru. Tatăl său (Ahmed Fouad Sélim) și-ar dori ca fiul său să devină un mare om de afaceri, și nu vede cu ochi buni ambițiile artistice ale lui Ali. Un eveniment extern, demolarea pieței din Rod El Farag, declanșează drama în sânul familiei și al comunității, și determină plecarea lui Ali din Egipt spre Paris, în căutarea succesului în actorie.
Partea a doua a filmului se desfășoară în Franța, doi ani mai târziu, și începe șocant, cu Ali într-un ring de box. Visul lui pare să se fi spulberat, iar noua sa viață presupune participarea la partide trucate de box, în urma cărora iese mai mereu perdant, lovit, dărâmat, dar cu niște sume de bani aparent consistente, pe care le împarte cu agentul său, Roschdy (Roschdy Zem). Totul se desfășoară clandestin, în anonimat, deoarece Ali nu are acte legale pentru a sta în Franța, iar atmosfera este sumbră, tensionată, accentuată și de prezența altor imigranți ilegali, tot de origine arabă, cu care Ali locuiește în condiții grele în cartierul Ménilmontant. Ali vrea să iasă din ”afacere” dar este mereu încolțit, împiedicat. Când situația degenerează, Roschdy fuge iar Ali devine o victimă a interlopilor. Este salvat de o infirmieră (Inès de Médeiros), dar devine amnezic. Zilele sale în Paris devin o lungă agonie a necunoașterii sinelui, a memoriei uitate pe care încearcă să o aducă înapoi. Scenele în care apare alături de oameni ai străzii, singurii săi aliați, sunt cutremurătoare.
A treia și totodată ultima parte a filmului se desfășoară din nou la Cairo. Ali a revenit în sânul familiei, pe care nici măcar nu-și mai amintea că o are, și reia viața de la zero. Mama sa (Abla Kamel) îl învață lucrurile elementare, ca pe copiii mici. Tatăl său îl iartă și-l acceptă din nou între ai săi, prietenii îl susțin moral și îl ajută să-și aducă progresiv aminte de viața sa de dinainte de accident.
Este însă Ali același cu cel de dinainte? Călătoria sa nu se mai desfășoară în exterior, spre orașe ideale ale succesului (Parisul), ci spre interior. Ali este într-o călătorie mult mai complicată, aceea de descoperire a propriului său sine, a propriei sale identități, dar chiar în timpul acestei incursiuni, el se schimbă, chiar vectorii propriei sale existențe par să fie alții. Rămâne o singură constantă: dorința de a fi actor, de a juca, atât în roluri impuse de regizori, cât și în rolul suprem, cel al propriei sale vieți.
Asta pare să fie marea dezbatere pe care ne-o propune Yousry Nasrallah în acest film: ce altceva este viața, dacă nu tot un fel de film, în care noi înșine suntem mereu actorii, pe o scenă imensă?
