Malorie Blackman, Noughts + Crosses, Penguin Books, London, 2020, 438 pag. (este ediția pe care am citit-o).
Ediția originală: Malorie Blackman, Noughts and Crosses, Doubleday, London, 443 pag.
Cartea nu a fost tradusă în limba română.
Goodreads: 4,21/5; Amazon: 4,6/5; Barnes&Noble: 4,7/5.
În urmă cu câțiva ani, am analizat o carte cu titlu asemănător, X și Zero, de Ian Rankin. Aceea era o carte polițistă, fără nici o legătură cu aceasta... în afară de titlu, scris un pic diferit în limba engleză, dar cu aceeași semnificație în limba română. În cartea lui Malorie Blackman, X-urile (Crosses) sunt persoanele de culoare, în vreme ce Zero-urile (Noughts) - la propriu și la figurat - sunt albii. Autoarea prezintă o societate oarecum inversată față de cea din prezent, în care negrii sunt la conducere, iar albii sunt discriminați și ocupă pozițiile inferioare... și chiar mai rău. Este un model social chiar mai rasist decât cel din prezent, deși se pot face multe paralele (de altfel, cam ăsta ar fi și scopul cărții). Similarități se pot găsi și cu sistemul de caste din India, unde apartenența la o anumită castă este determinată încă de la naștere și trecerea de la o castă la alta este aproape imposibilă.
Nu știm exact când se petrece acțiunea. De altfel, autoarea lasă mult loc la interpretări, întrucât povestea este narată de cei doi protagoniști, adolescenții Sephy (Persephone) Hadley (de culoare) și Callum McGregor (alb), care sunt preocupați de problemele lor personale, și doar rareori fac referiri la situația generală. Capitolele, unele foarte scurte, sunt scrise, alternativ, din perspectiva lui Sephy, respectiv cea a lui Callum. În felul acesta, cititorul are acces la ambele puncte de vedere, poate înțelege mai bine ceea ce se petrece în mintea și sufletul celor doi, precum și modalitatea uneori diferită în care cei doi interpretează aceleași fapte sau evenimente.
Revenind la momentul în care s-ar petrece acțiunea, deși am văzut păreri că aceasta s-ar desfășura în viitor, mie mi se pare că totul are în loc în prezent, mai exact în prezentul în care autoarea scria cartea (în jurul anului 2000). În acest fel, nu poate fi vorba despre o viziune distopică asupra viitorului, ci mai degrabă despre o realitate alternativă. Având în vedere și unele aspecte de o cruzime greu imaginabilă pentru prezent, se poate afirma și că ar fi vorba despre o realitate alternativă, dar în care evenimentele s-ar petrece în ”trecut”, chiar dacă nu foarte îndepărtat.
Un alt semn de întrebare se ridică cu privire la locul (țara) unde se petrece acțiunea. Cred că autoarea (britanică) s-a gândit, în mod evident, la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Interesant este că unii cititori americani văd la fel de posibilă o locație din Statele Unite ale Americii. În mod cert este vorba despre o țară cu ieșire la mare (ocean), întrucât mai multe secvențe se petrec pe plajă, pe malul mării, unde cei doi protagoniști se întâlnesc de obicei. În carte apar referiri și la o organizație supra-statală, de genul ONU, sau mai degrabă Uniunea Europeană, care impune anumite legi și reguli anti-discriminare, pe care societatea nu pare a fi prea dornică să le implementeze.
Dincolo de cadrul acesta general, destul de greu de recompus, cartea este o poveste tipică de dragoste între doi adolescenți care provin din medii diferite și cărora le este interzisă relația. Un fel de Romeo și Julieta, cu un final aproape la fel de tragic, dar într-un decor mai asemănător cu cel din Planeta Maimuțelor. Dincolo de relația celor doi, cartea analizează pe larg și problemele destul de grave cu care se confruntă și membrii familiilor lor. Familia Hadley este condusă de un politician crud și insensibil, Kamal, poate personajul negativ cel mai evident; soția sa, Jasmine, care se transformă încetul cu încetul într-o alcoolică; și sora lui Sephy, Minerva. Familia McGregor este condusă de soții Ryan și Meggie, iar Callum are un frate mai mare, Jude, și o soră, Lynette, aceasta din urmă având serioase probleme de sănătate psihică.
Inițial, cei doi, Callum și Sephy, sunt la începutul adolescenței, la începutul unei relații nu cu mult mai serioasă decât cea pe care au avut-o din copilărie. Callum este admis, alături de alți trei elevi albi, la una din școlile de elită ale negrilor. Sephy abia așteaptă ca prietenul ei să-i devină coleg, fără a anticipa reacția extrem de ostilă a celorlalți colegi și chiar a unora dintre cadrele didactice cu privire la prezența albilor în clasele destinate exclusiv negrilor. Primele tensiuni între ei doi apar așadar într-un context școlar.
În partea a doua a cărții, lucrurile o iau pe o pantă mult mai abruptă, și cartea devine mult mai ”politică”. Ura dintre albi și negri ia proporții colosale. Ryan și Jude devin membri ai unei organizații teroriste a albilor, Miliția Eliberării (Liberation Militia), care pune la cale tot felul de atentate, în stilul Armatei Republicane Irlandeze (IRA). Callum află întâmplător de un astfel de atentat și o salvează pe Sephy, exact la timp, dar Ryan este acuzat și condamnat, în vreme ce familia McGregor este supusă la ample discriminări, Callum fiind exmatriculat.
Ultima parte a cărții este și cea mai dură, și cea mai violentă. Sephy pleacă din orașul natal la o altă școală, iar Callum devine la rândul său membru al Miliției Eliberării. Trec anii și cei doi se maturizează. Sephy revine în vacanță acasă, cei doi se reîntâlnesc în circumstanțe tragice și reușesc cumva să reînnoade relația la un alt nivel, pentru scurt timp. Dragostea nu poate însă învinge chiar totul.
Romanul este scris de o autoare de culoare și este în mod evident un manifest împotriva rasismului. Sentimentele de frustrare, de furie, pe care cartea le trezește în sufletul cititorului, sunt generate de absurdul rasismului, prezent peste tot în societatea distopică descrisă de autoare. Inversarea rolurilor din societatea noastră actuală este menită să-i pună pe albi să judece din perspectiva populației de culoare, discriminată în multe situații. Prin exagerarea conflictelor inter-rasiale și a violențelor generate de rasism, autoarea atrage atenția asupra potențialelor pericole determinate de prejudecățile noastre actuale, bazate pe criterii rasiale.
Deși scrisă la începutul anilor 2000, cartea își păstrează relevanța, și poate este chiar și mai actuală, în contextul mișcărilor de tip Black Lives Matter, generate de acte de violență inter-rasială. Ea a devenit prima dintr-o serie de romane scrise de Malorie Blackman, în total șase, ultimul, Endgame, publicat în 2021. Pe lângă acestea, autoarea a mai publicat și trei nuvele legate de aceeași serie, dintre care una, Callum, a schimbat sfârșitul cărții X și Zero. O altă nuvelă, An Eye for an Eye, a fost publicată independent în 2003, dar mai recent a fost inclusă ca ”bonus” după finalul cărții X și Zero, inclusiv în cazul ediției pe care am citit-o. Recunosc însă că n-am mai dorit să o citesc, cel puțin pe moment, deși curiozitatea mă împinge de la spate.
Cartea a devenit un best-seller încă de la prima publicare, dar a cunoscut un reviriment în vânzări odată cu lansarea serialului TV cu același nume, pe BBC, începând cu anul 2020. Evenimentele din film au totuși o desfășurare destul de distinctă față de cele din carte.
Deși gândită și concepută inițial ca o carte pentru adolescenți, tematica abordată o face suficient de ”serioasă” și pentru adulți. Dincolo de subiectul principal, dragostea interzisă dintre doi adolescenți, într-un context rasist, sunt prezente și suficiente alte subiecte sensibile, și chiar greu abordabile: terorismul, sinuciderea, pedeapsa capitală prin spânzurare, alcoolismul, loialitatea / fidelitatea, ura și conflictele de clasă (în afara celor legate de rasă), sărăcia ca motivație pentru violență și distrugere. Am mai remarcat și fanatismul exacerbat a unora dintre cei puțini care sunt de rasă ”mixtă” și care, în loc să contribuie la îmbunătățirea relațiilor dintre rase, dimpotrivă, sunt printre cei mai rasiști, așa cum e cazul profesorului Jason, precum și autoritarismul conservator și revanșard al celor aflați la conducere, reprezentați de Kamal Hadley, și, într-o oarecare măsură, de directorul școlii, domnul Costa. Extremismul și rasismul negrilor este contrabalansat, în egală măsură, de extremismul și rasismul albilor, reprezentați de membrii Miliției Eliberării, și în particular de Jude. Pe de altă parte, există și mișcări politice și civice dedicate bunei înțelegeri între rase, dar rezultatele acestora par să fie permanent umbrite de evenimentele violente cu conținut rasist, care întrețin și amplifică ura rasială.
Cartea vizează în primul rând publicul occidental, mai ales cel britanic și cel american, având în vedere istoricul conflictelor inter-rasiale din aceste țări. Deși astfel de conflicte nu sunt specifice peste tot în lume, mesajul este unul universal și ușor de înțeles pentru oricine. Având în vedere popularitatea acestui roman în spațiul anglo-american, ar fi de așteptat ca și o traducere în limba română să fie disponibilă cât mai curând.
