Craig David - Slicker Than Your Average, Atlantic / Wildstar Records, 2002.
Sunt trecute, pe rând, melodia și durata acesteia, iar în paranteză compozitorii și, după linia oblică, producătorii:
01. Slicker than Your Average 5:58 (Craig David, Trevor Henry, Anthony Marshall / Marshall & Trell)
02. What's Your Flava? 3:50 (Craig David, Trevor Henry, Anthony Marshall / Marshall & Trell)
03. Fast Cars 4:16 (Craig David, Trevor Henry, Anthony Marshall / Marshall & Trell)
04. Hidden Agenda 3:54 (Craig David, Mark Hill / Mark Hill)
05. Eenie Meenie (featuring Messiah Bolical) 5:04 (Craig David, Trevor Henry, Leroy Williams, Adam Lyons / Marshall & Trell)
06. You Don't Miss Your Water ('Til the Well Runs Dry) 5:20 (Craig David, Mark Hill / Mark Hill, Carsten "Soulshock" Schack, Peter Biker)
07. Rise & Fall (featuring Sting) 4:47 (Craig David, Gordon "Sting" Sumner, Dominic Miller / Soulshock and Karlin)
08. Personal 5:24 (Craig David, Trevor Henry, Anthony Marshall / Marshall & Trell)
09. Hands Up in the Air 4:05 (Craig David, Mark Hill / Mark Hill)
10. 2 Steps Back 3:48 (Craig David, Carsten "Soulshock" Schack, Kenneth Karlin, Nate Butler, Jimmy Cozier, Harold Lilly / Soulshock and Karlin)
11. Spanish (featuring Duke One) 5:03 (Craig David, Trevor Henry, Anthony Marshall / Anthony Marshall)
12. What's Changed (featuring Katie Holmes) 4:41 (Craig David, Mark Hill / Mark Hill)
13. World Filled with Love 3:45 (Craig David, Fraser T. Smith / Craig David, Fraser T. Smith)
Producătorii albumului sunt Colin Lester și Ian McAndrew.
AllMusic: 3/5; Rate Your Music: 2,82/5; Metacritic: 62%.
Primul album al cântărețului britanic Craig David, Born to Do It (2000), a avut un succes surprinzător atât în Marea Britanie, cât și peste ocean. Îndemnat de cei din echipa lui de management și chemat de fani, Craig David s-a mutat aproape cu totul în Statele Unite ale Americii pentru următorii doi ani, unde a concertat, dar a și pregătit următorul album, Slicker Than Your Average (2002), mult mai ”targetat” pentru audiența americană decât precedentul. Ca și în multe alte cazuri, un al doilea album conceput mai degrabă pentru gusturile (schimbătoare) ale publicului a avut mai puțin succes decât albumul de debut, care reflecta mai corect personalitatea muzicală și artistică a muzicianului. Și, uite așa, a început declinul unui star în devenire... deoarece despre Craig David, deși a mai scos și alte albume și încă este activ pe piața muzicală, se poate spune că, poate încă de atunci, a cam dispărut din prima linie a peisajului muzical global.
Cu toate acestea, despre Slicker Than Your Average nu se poate spune neapărat că este un album slab, ci mai degrabă că acesta nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor unei audiențe care dorea ceva superior sau măcar similar cu Born to Do It. Altfel, judecat doar prin sine însuși, albumul are și punctele sale forte.
Pe de altă parte, are și punctele sale slabe. Unul dintre punctele sale slabe este chiar titlul și melodia care de fapt dă titlul albumului și este chiar prima, Slicker Than Your Average. Mi se pare o alegere total greșită, pentru că este, poate, cea mai slabă melodie de pe tot albumul, și, în orice caz, cea mai puțin reprezentativă pentru un artist de talia lui Craig David. Aici, Craig David vrea să arate ceva ce nu este, iar publicul mereu taxează o astfel de atitudine, neconformă cu realitatea, atât muzical, cât și liric. Este un cântec hip-hop, în care Craig David face pe victima și își ceartă criticii, într-un stil care se vrea a fi asemănător cu cel al lui Eminem - asemănarea merge până acolo încât la un moment dat se aude în background ”the real Craig David, please stand up”. Este o imitație ieftină, lipsită de gust și foarte lungă (aproape 6 minute). De altfel, este singurul cântec de pe tot albumul care poate fi caracterizat ca fiind hip-hop, și este clar că acesta nu este un stil caracteristic pentru Craig David.
Din lac în puț cum s-ar zice, pentru că a doua melodie, What's Your Flava?, a fost aleasă ca primul single de pe acest album, fiind lansată înainte de album cu obiectivul, obișnuit, de a face publicitate albumului care urmează să fie lansat și pentru a mări vânzările. Se știe că o melodie bună de multe ori vinde un album întreg, chiar dacă albumul în sine este slab. Ei bine, aici chiar nu este cazul, ba chiar aș zice că melodia asta de-a dreptul a ”dezumflat” toți fanii care se așteptau la ceva deosebit de la Craig David. Și, din păcate, este o melodie simplistă, cu un refren de tip disco-pop specific anilor 80, care poate să meargă, oarecum, pe un ring de dans pentru o audiență mai puțin exigentă, dar care nici într-un caz nu va vinde un album. Ideea lirică nu este nici ea una extraordinară, asocierea gustativă dintre femei și înghețate fiind ușor ridicolă.
De obicei, dacă primele două melodii de pe un album nu sunt cine știe ce, așteptările în privința celorlalte nu ar trebui să fie prea mari. Ori tocmai aici este surpriza, deoarece următoarele melodii sunt mai interesante, deși foarte diferite - Fast Cars are un ritm rapid, în vreme ce Hidden Agenda este o melodie mai lentă, care se apropie mai mult de spiritul R&B și soul care pare să-l reprezinte cel mai bine pe Craig David. Urmează o nouă melodie cu un ritm năucitor, Eenie Meenie, cam lungă, și apoi singura baladă de pe album, You Don't Miss Your Water ('Til the Well Runs Dry). Este o baladă bine realizată, partea de pian este foarte reușită, culmea este că tocmai vocea lui Craig David (unul dintre atuurile sale) parcă nu se potrivește foarte bine cu contextul muzical și chiar liric, iar finalul este cumva prea repetitiv. Oricum, rămâne una dintre melodiile reprezentative ale albumului, care poate satisface aproape orice gusturi muzicale.
Și iată, ajunși exact la mijlocul albumului, unde de obicei găsim melodii ”de umplutură”, dimpotrivă, dăm peste (de departe) cel mai reușit cântec de pe acest album, și totodată cel mai cunoscut, Rise & Fall, în duet cu Sting. Ei bine, da, dragi manageri, producători și membri ai echipei Craig David, da, ăsta era un cântec care, dacă ar fi fost scos la timp ca single, ar fi putut într-adevăr să vândă albumul; și dacă era pus mai la început, eventual chiar primul, poate și clientul obișnuit ar fi avut răbdarea să dea o șansă albumului, nu să închidă imediat sonorul după primele acorduri din Slicker Than Your Average. Sigur că Sting a avut o contribuție însemnată, și melodia în sine se bazează, în linii mari, pe un alt cântec celebru al lui Sting, Shape of My Heart (1993). Cu toate acestea, și Craig David are un aport decisiv la acest cântec, atât prin interpretare, cât și prin compoziție. Este de altfel cam singurul cântec care a rămas în memoria colectivă de pe acest album.
În a doua jumătate a albumului, se constată aceeași eterogenitate stilistică și compozițională pe care o regăsim și în rest. Câte ceva pentru fiecare, depinde de gusturi. Personal este o melodie lentă, din aceea sexy (și liric), menită pentru momentele mai intime. Prea siropoasă pentru gustul meu. Urmează o melodie de club, Hands Up in the Air, bine ritmată, și apoi 2 Steps Back, care, după cum sugerează și numele, este un two-step. Cea mai interesantă compoziție din a doua jumătate este Spanish, unde este introdusă și chitara spaniolă, cu efecte pozitive, și cu un ritm bun, care dă spre latino. Colaborarea cu Duke One pe această melodie este de asemenea un plus. Nu știu însă dacă melodia a reușit într-adevăr să atragă și audiența latino-americană, așa cum presupun că s-a intenționat.
Pe penultima melodie, What's Changed, apare și prima voce feminină de pe album, aparținând lui Katie Holmes, cu care Craig David cântă în duet, pe o temă recurentă - dragostea, relația, schimbările din relație, care duc în cele din urmă la despărțire. Ritmul este destul de bun, și ține pasul cu evenimentele relatate de versuri.
Din păcate, albumul se încheie cu o altă melodie parcă lipsită de personalitate, World Filled with Love, într-un stil mai aproape de Beatles decât de muzica R&B contemporană. În legătură cu această melodie, Craig David mărturisea că ea a fost inspirată de evenimentele tragice din 11 septembrie 2001, când artistul se afla în America și și-a dorit o lume mai bună, în care dragostea să primeze, și nu ura. Mesajul este unul pozitiv, dar melodia în sine nu este capabilă (din punctul meu de vedere) să îl transmită în mod adecvat.
În ansamblu, este un album bunicel, dar care a avut de suferit tocmai din cauza lipsei de inspirație în privința felului în care a fost adus în atenția publicului. Altfel, Craig David își face treaba - vocea sa continuă să sune la fel de bine, versurile sunt de obicei bine țintite. Singurele melodii care tratează alte teme decât dragostea și relațiile dintre parteneri sunt prima și ultima, acestea fiind cele mai puțin reprezentative pentru Craig David, atât muzical, cât și liric, deși ar fi trebuit să fie invers.
