Regizori: Simon J. Smith și Steve Hickner. Producători: Jerry Seinfeld și Christina Steinberg.
Scenariul: Jerry Seinfeld, Spike Feresten, Barry Marder și Andy Robin.
Voci (în original): Jerry Seinfeld (Barry B. Benson), Renée Zellweger (Vanessa Bloome), Matthew Broderick (Adam Flayman), Patrick Warburton (Ken), John Goodman (Layton T. Montgomery).
IMDb: 6,1/10; Rotten Tomatoes: 49%; Metascore: 54%.
Doar că... relația asta romantică dintre cele două personaje principale nu pare foarte convingătoare, mai ales pentru secțiunea de adulți care vizionează filmul. Iar alte părți nu sunt prea convingătoare pentru copii. Acțiunea filmului nu este prea cursivă, iar tematica se schimbă de la o telenovelă romantică, la o melodramă de tribunal și în final la salvarea planetei, adică de la chestii mai neserioase la altele cât se poate de serioase, ceea ce îi poate bulversa pe cei mai mici spectatori.
Filmul ăsta nu este tocmai pentru copii, după părerea mea. Asta nu înseamnă că aceștia nu l-ar putea viziona, fără probleme, doar că nu s-ar prinde nici măcar la jumătate din glumele de tip Seinfeld pe care le conține această producție. Desigur, fanii serialului Seinfeld au fost vizați în primul rând de producători, iar, din câte știu, Seinfeld nu era tocmai un serial pentru copii, oricât ar fi fost el de comedie. Iar bancurile și replicile specifice din Seinfeld se regăsesc și în Bee Movie în suficientă măsură, iar însăși vocea lui Jerry Seinfeld este atât de ușor de recunoscut, încât senzația este că asistăm la un fel de episod animat din Seinfeld, mai deosebit (și mai lung).
Povestea abordează destule teme, mai degrabă specifice lumii adulților. Barry B. Benson aparține unui stup foarte bine organizat, unde fiecare albină are un rol clar determinat, pe viață. Barry nu pare tocmai încântat de perspectiva aceasta, de a face același lucru toată viața, și pleacă din stup, iar printr-o întorsătură de situație, ajunge să fie salvat de o florăreasă, Vanessa, care îl împiedică pe prietenul ei, Ken, să îl ucidă. Barry se decide să îi mulțumească Vanessei iar cei doi se împrietenesc. Aceasta este partea romantică a filmului, mai apropiată de producțiile Disney, și mai ușor de înțeles și de ”digerat” de către copii.
Apoi, însă, Barry descoperă că ființele umane consumă miere, exploatând albinele, și se decide să dea în judecată omenirea. La tribunal, îl are ca adversar pe avocatul Layton T. Montgomery, care reprezintă companiile producătoare de miere. Povestea devine mai puțin interesantă pentru copii. Și mai plictisitoare este ultima parte, în care Barry și Vanessa salvează planeta, iar copiii învață cât de importante sunt albinele pentru ecosistem. O lecție moralizatoare, fără îndoială, și cu final fericit, dar perfect previzibil.
Pentru adulți, filmul este plictisitor, ca acțiune, dar poate fi comic, punctual. Cum spuneam, copiii nu vor prinde sensul majorității glumelor, dar adulții o vor face și vor râde. Cei cărora le place Jerry Seinfeld și umorul său vor fi în extaz, iar filmul li se adresează cu precădere. Povestea are mai puțină importanță, este mai degrabă un background pe care se desfășoară, pas cu pas, și replică cu replică, acest gen de umor care l-a făcut celebru pe Seinfeld.
Curios, după câțiva ani buni de la lansare, pe la mijlocul anilor 2010, Bee Movie a revenit cumva în centrul atenției, prin numeroase meme-uri lansate pe diverse rețele sociale, asociate cu filmul. Oarecum surprinzător, Bee Movie a avansat din categoria filmelor de animație obișnuite în cea a filmelor devenite un adevărat cult pentru fani; iar Bee Movie pare să aibă destui fani, chiar și în ziua de azi, în ciuda (sau poate tocmai datorită) ciudățeniilor împrăștiate cu generozitate pe parcursul unei ore și jumătate.
