Etichete

duminică, 13 martie 2016

Dennis E. Adonis - Child of a Slave (Copil al unui sclav)

Dennis E. Adonis, Child of a Slave, Roots Publishing, Greater Accra, Ghana, 2012, 170 pag.
Nu există o traducere în limba română a acestei cărți.
Goodreads: 4/5.


De mult timp n-am mai citit o carte atât de slabă. După cât am stat ca să ajungă (cam o lună), aș fi putut să ghicesc că, în conformitate cu legile lui Murphy, așteptarea nu se justifică.
Autorul, originar din Guyana, este specialist în IT dar în ultima vreme s-a apucat să scrie cărți, de toate felurile. Multe și cu subiecte dintre cele mai variate (de la Obama la violatori în serie), vizând probabil succesul comercial. Din păcate pentru el, stilul cam amatoristic (cel puțin din această carte) nu-l ajută foarte mult. Nu e totuna să scrii ghiduri pentru utilizatorii unor programe de calculator sau romane de acțiune. Sigur, dacă o astfel de carte ar fi fost scrisă de un elev, probabil că cineva ar fi realizat cam cât de talentat este dar și ce probleme are, și cum ar trebui îndrumat mai departe, dacă dorește să ajungă un scriitor ”adevărat”. Mă îndoiesc însă că cineva îl ajută pe Dennis E. Adonis, așa cum nu cred că această carte îl recomandă ca un ”scriitor” ci mai degrabă ca un amator, care își încearcă talentul.
Problemele par a fi multiple. În primul rând, cele de limbă engleză - sunt numeroase greșeli, se vede că nimeni n-a stat să corecteze textul. Dincolo de ortografie și gramatică, chiar stilul de scriere, topica frazelor, indică faptul că autorul este familiarizat cu un alt fel de engleză decât cea standard, și anume un gen de creolă-engleză, o fi varianta din Guyana. În plus, autorul confundă secolele, nu cunoaște punctele cardinale și are și alte probleme de logică geografică (și nu numai).
Acțiunea este destul de interesantă dar autorul nu prea știe s-o prezinte. Din cele 12 capitole, faptele se petrec în Africa (Ghana) în primele 11, deși era mai normal să existe o simetrie între partea ”africană” a poveștii și cea ”americană”. Titlul sugerează de altfel de la început deznodământul și reduce interesul cititorului. Subtitlul ”The Story of Cuffy and Atu” (Povestea lui Cuffy și Atu) pare de neînțeles. Abia la pagina 162 (din 169) aflăm cine este Cuffy. Probabil autorul s-a grăbit și a încheiat cartea prea repede (o fi avut vreun deadline), altfel nu înțeleg cum un singur capitol (cel final) este dedicat celor petrecute pe tărâm american, în Guyana, deși existau premise pentru o poveste cel puțin la fel de suculentă ca și cea din Africa. Totul se termină abrupt și un pic ambiguu.
Ca să aflu totuși ”ce și cum” (deci măcar atât interes mi-a trezit cartea asta), am căutat un pic pe net și am găsit că, de fapt, Cuffy este eroul național al Guyanei. Ahaaaaaaa... Păi spune așa... În cazul ăsta se poate afirma că acest roman este mai degrabă destinat locuitorilor din Guyana și, eventual, Ghana. Evident, cei din Guyana nu mai aveau nevoie de restul capitolelor, că doar au învățat despre ce ar fi vorba la lecțiile de istorie. Trebuie totuși menționat că, deși se bazează pe o fărâmă de adevăr, tot ce este scris în roman e ficțiune...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu