James Patterson - Cradle and All / Fecioară

James Patterson, Cradle and All, Little, Brown and Company, Boston, 2000 (este ediția pe care am citit-o).

Ediția originală (un pic diferită și cu un alt titlu): James Patterson, Virgin, McGraw Hill, New York, 1980.

Cartea nu a fost tradusă în limba română. Nu este recomandată copiilor sub 12 ani.

Goodreads: 3,87/5; Amazon: 4,0/5; Barnes&Noble: 3,6/5.

James Patterson este unul dintre cei mai cunoscuți și mai bine vânduți scriitori americani ai momentului, dar pentru mine aceasta a fost prima carte a sa pe care am citit-o și, sincer, am rămas un pic dezamăgit. Faptul că nu a fost tradusă în română nu mă miră - nici eu nu cred că merită efortul. De altfel, pentru un autor care trăiește din scris, și are aproximativ 150 de cărți (!!!) la activ, majoritatea formând serii cu aceleași personaje sau cel puțin cu același personaj principal, aș zice că este oarecum indecent să scoți la ”reșapat” o poveste pe care ai scris-o în 1980 într-un fel (ediția originală, Virgin, pentru adulți) și pe care să o ”updatezi” și s-o publici în alt fel în anul 2000, vezi Doamne, pentru adolescenți (tineri adulți).

Este o carte horror, care începe groaznic și se continuă cam la fel, așa că nu văd unde ar fi interesul mai pregnant al adolescenților. Sigur, pentru ei, temele abordate sunt și mai horror decât din punctul de vedere al unui adult: să fii însărcinată la 14 sau 16 ani nu e deloc o perspectivă prea fericită, și să mai fii și fecioară pe deasupra, asta da, chiar depășește orice imaginație!

Este de altfel nevoie de multă naivitate și credință, inclusiv acceptarea unui dualism extrem, al existenței unui Bine absolut și al unui Rău absolut, cu aproape nimic intermediar, pentru a putea duce lectura la un bun sfârșit. Premisa de la care pleacă întreaga carte este de-a dreptul ridicolă: două virgine, una în America (Kathleen) și una în Irlanda (Colleen), sunt gravide și conform unei profeții de la Fatima (între timp Biserica Catolică a publicat profeția, și n-are bineînțeles nici o legătură), una urmează să nască pe Fiul lui Dumnezeu iar cealaltă pe Fiul Satanei.

Deja probabil jumătate din potențialii cititori ar lăsa cartea din mână. Biserica Catolică investighează evenimentele, trimițând pe capul fecioarelor pe Anne Fitzgerald (fostă călugăriță, devenită detectiv), Justin O'Carroll (preot îndrăgostit de Anne), ambii americani, plus preotul Nicholas Rosetti, direct de la Vatican.

Autorul narează atât la persoana a treia, cât și la persoana întâi, din perspectiva Annei Fitzgerald, ceea ce, din punctul meu de vedere, încurcă cititorii. Se pare însă că este o caracteristică a romanelor lui James Patterson pe care unii o apreciază. Al doilea aspect de formă pe care l-aș critica este fragmentarea textului în numeroase capitole, foarte scurte. Probabil, pentru a menține cititorii permanent ”în priză”; în plus, acțiunea mereu se mută dintr-o parte în alta.

Narațiunea este însă liniară, deși apar tot felul de evenimente, de accidente, de lucruri necurate sau, mai bine zis, neverosimile. Miracole la tot pasul, prin care autorul încearcă să-și ademenească cititorii spre soluții mai degrabă greșite, căci nu poți ști care eveniment este miraculos și care nu.

Totul se îndreaptă spre punctul culminant: nașterea celor doi și bătălia finală, apocaliptică, între Bine și Rău. Autorul rezervă cititorilor săi niște surprize pe final, ceea ce era oarecum de așteptat. Pentru mine, cea mai mare surpriză a fost însă epilogul, care lasă deschisă calea pentru o altă carte, o continuare a acesteia. Mă mir că, după atâția ani, continuarea nu s-a mai scris; astfel, această carte rămâne una dintre puținele scrise de James Patterson care nu este integrată într-o serie.

Tematica asta horror-fantastică cu implicarea Bisericii pare să se fi vândut bine încă începând cu anii 1970, când s-au publicat multe cărți și s-au făcut filme (Exorcistul) de succes. Mai nou însă, într-o lume tot mai tehnologizată, tot mai atee sau mai agnostică, trebuie să vii cu ceva mai inteligent pentru a atrage cititorii. De exemplu, cărțile lui Dan Brown (Îngeri și demoni și Codul lui Da Vinci, printre altele) abordează de asemenea o tematică religioasă, dar la un alt nivel de înțelegere.

Varianta originală a cărții, Virgin, a fost ecranizată în anul 1991, rezultând un film de televiziune numit Child of Darkness, Child of Light (Copil al Întunericulului, Copil al Luminii). Sincer, citind cartea, mi s-a părut că îmi aduc aminte de un film, dar nu sunt deloc sigur că l-am văzut chiar pe acesta, având în vedere totuși producția ridicată de filme cu un subiect oarecum asemănător.