Evgheni Zamiatin (2014), Noi, Editura Polirom, Iași, 210 pag., traducere de Inna Cristea. Ediția originală: Eugene Zamiatin (1924), We, Dutton, New York, translated by Gregory Zilboorg. Prima ediție în limba rusă a apărut abia în 1952!
Goodreads: 3,97/5; Amazon: 4,4/5; Barnes&Noble: 4,22/5; Google Books: 4,13/5.
Recunosc că, până recent, nu am auzit de Evgheni Zamiatin și nici de capodopera sa, Noi, deși am fost mereu un fan al romanelor SF. Probabil însă că, atunci când am început să citesc tone de SF-uri, în anii 1990, romanul nu a fost tradus de editurile dedicate acestui gen, ci mai degrabă de edituri care aveau alte preocupări literare, cum ar fi editura Humanitas (1991, prima traducere în limba română) sau Paideia (1998). Mai târziu, au apărut ediții și la editura Leda (2005), în colecția Cotidianul de la editura Univers (2007) și, în fine, cea pe care am citit-o, la editura Polirom (2014).
Oricum, după ce am citit, am înțeles de ce nu era tocmai pe lista editurilor care publicau SF: pentru cei obișnuiți cu SF-ul din a doua jumătate a secolului XX, acest roman poate fi cu greu descris în acest mod. Este o distopie care mi-a adus aminte mai degrabă de 1984 a lui Orwell (despre care am aflat că s-a inspirat din Noi), de Minunata Lume Nouă a lui Huxley (despre care am auzit că s-ar fi inspirat, dar nu recunoaște), de Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury.
Este totuși o carte care le precede pe toate acestea și care are și o interesantă istorie a publicării sale: ediția ”originală” este cea apărută la New York în 1924, deoarece cartea, scrisă în intervalul 1919-1921, nu a putut fi publicată în Uniunea Sovietică. Prima ediție în limba rusă a apărut tot la New York, în 1952, iar în Uniunea Sovietică, abia în 1988.
Cartea este scrisă sub forma unui jurnal, care cuprinde 40 de însemnări (capitole) ale lui D-503, cetățean al Statului Unic, matematician și creator al Integralului, o mașină cu capacitatea de a efectua zboruri cosmice și de a duce și transpune filosofia Statului Unic în alte lumi locuite din Univers. Jurnalul lui D-503, împreună cu alte scrieri închinate Statului Unic și Binefăcătorului (conducătorul Statului Unic), urmează să fie transportate de Integral.
Statul Unic este un stat urban, colectivist, postapocaliptic. El a luat naștere după Războiul de 200 de Ani, care a avut loc cu multe secole înainte, și în urma căruia doar 0,02% din populația Terrei a supraviețuit. Este separat de natura ”sălbatică” printr-un Zid Verde și este înconjurat de sticlă. Locuitorii, mai corect spus numerele, trăiesc în clădiri din sticlă, cu pereți din sticlă; astfel fiecare vede ce face celălalt. Activitatea lor este ghidată de Tablele Orare, care le permit oamenilor doar două ore de activitate ”individuală” zilnic: după-masa între orele 16 și 17, când aceștia se plimbă în grupuri de câte 4 pe străzi, și seara între orele 21 și 22, când este permisă și activitatea sexuală, singura situație când se ”trag storurile” pentru intimitate. Partenerii sexuali pot fi aleși dintre toți cetățenii, pot fi schimbați oricând, și nu există familii în adevăratul sens al cuvântului. Cum, de altfel, nu există nici dragoste. Cel puțin teoretic.
În practică, Noi este un roman de dragoste. Iubirea irațională este cea care-l metamorfozează pe D-503, un personaj altfel perfect rațional, supus Statului Unic, și care, ajungând în situația de a o iubi pe I-330, crede că este bolnav. El își descoperă ”sufletul” și, odată cu el, mișcarea împotriva Statului Unic din care face parte și I-330, o femeie remarcabilă în toate privințele. Faptele și sentimentele ei sunt prezentate de autor prin filtrul lui D-503, dar este neîndoielnic că ea este de fapt personajul principal al acestei cărți. Ea este conducătoarea sau unul din conducătorii mișcării de împotrivire (coordonată inclusiv de dincolo de Zidul Verde), la care ia parte și D-503, mânat strict de iubire, pentru că sentimentele sale față de Statul Unic și față de Binefăcător nu se schimbă în mod semnificativ, chiar dacă descoperă că și ceilalți prieteni sau cunoscuți de-ai săi, R-13, O-90, S-4711, sunt, din diferite motive, de partea cealaltă a baricadei.
Momentul care declanșează acțiunea este Ziua sau sărbătoarea Unanimității, când, de obicei, Binefăcătorul este ales cu unanimitate de voturi în cadrul unui ”scrutin” deschis, pe un soi de arenă. Faptul că I-330, împreună cu un grup mare de oameni, votează ”împotrivă”, deschide calea spre o reformă a Statului Unic. Șansele par mari dar, din păcate, Statul Unic iese învingător (așa cum era de așteptat).
Romanul poate fi citit în diverse ”chei”. Cea mai evidentă este cea politică. Pentru cine a trăit într-un regim totalitar, paralelele sunt clare: Binefăcătorul este dictatorul, Păzitorii sunt securiștii (sau milițienii) și așa mai departe. Și mai extremă, dar apropiată de realitatea regimului comunist, este concepția despre colectiv ca fiind mai presus decât individul: chiar titlul romanului, Noi, indică de fapt această concepție a sistemului, prin care interesele publice sunt deasupra celor individuale. În roman, se merge până acolo unde Statul Unic e comparat cu un organism multicelular, în care fiecare individ are rolul său minor, funcționând asemenea unei mașini cu eficiență tayloristă (oare ce ar fi crezut Taylor dacă ar fi apucat să citească romanul?). D-503 nu este degeaba matematician: el prezintă perspectiva sa, strict științifică, strict matematică (dar anti-umană), asupra funcționării sistemului. Metaforele matematice ale lui Zamiatin sunt extraordinare.
Există și o cheie religioasă. D-503 face dese referiri la creștinism și la Biblie. În mod transparent, Statul Unic este comparat cu Paradisul iar Binefăcătorul cu Dumnezeu (chiar dacă, la întâlnirea cu acesta, D-503 constată că e totuși om). Mai puțin inteligibil la prima lectură, mișcarea de rezistență, ”Mefi”, ar putea face trimitere la Mefistofel, diavolul care ar dori să strice ordinea perfectă a Statului Unic. De asemenea, cuplul D-503 - I-330 poate fi comparat cu cuplul Adam-Eva, dar și O-90 (purtătoarea ilegală a copilului lui D-503 și partenera tradițională a acestuia) este un fel de Evă, care scapă dincolo de Zidul Verde, fapt prin care autorul lasă o rază de speranță.
Libertatea și umanitatea sunt concepte centrale ale cărții. Prezentarea acestora de către D-503, un fanatic al sistemului, este genială, întrucât îi lasă cititorului sarcina de a-i răspunde.
