Jonathan Franzen (2011), Libertate, Editura Polirom, Iași, 640 pag., traducere și note de Daniela Rogobete. Ediția originală: Jonathan Franzen (2010), Freedom, Farrar, Straus and Giroux, New York.
Goodreads: 3,69/5; Amazon: 3,1/5; Barnes&Noble: 3,21/5.
Nu am fost niciodată pe continentul american, deci nici în Statele Unite ale Americii, astfel încât este foarte probabil ca o astfel de carte, scrisă de un american pentru americani, să nu fie la fel de interesantă sau de revelatoare iar multe amănunte să fie pierdute din vedere. La un moment dat, mi s-a părut că acest roman seamănă întrucâtva cu ”Moromeții” și mi-am pus întrebarea dacă un american ar putea înțelege, de exemplu, în aceeași măsură ca și un român, această carte?
Totuși, comparația este forțată întrucât acțiunea din ”Moromeții” se petrece în perioada interbelică și ar putea genera probleme de înțelegere chiar și pentru românii din generațiile mai tinere, în vreme ce narațiunea din ”Libertate” se petrece în ultimele decenii, dar cu precădere după anul 2000, deci oarecum în contemporaneitate. În plus, suntem inundați cultural de americani, la televizor și nu numai, cu filme, muzică și așa mai departe, astfel că, totuși, cultura americană nu ne este tocmai străină.
Oricum, pentru cine dorește să cunoască America mai în profunzime, ”Libertate” este o lectură recomandată. Autorul reușește, în acest roman, să atingă toate punctele esențiale ale culturii americane contemporane, dintr-o anumită perspectivă, e adevărat, mărginită (strict albă, strict clasa de mijloc, strict de orientare democrată). Nu este așadar de mirare că această carte se află la mare stimă la ea acasă, având fani distinși precum președintele Barack Obama și Oprah.
Narațiunea se învârte, într-un stil realist cu numeroase spirale în timp, în jurul unei singure familii, ai căror membri, Patty și Walter Berglund, precum și, în mai mică măsură, copiii lor, Jessica și Joey, și prietenul lor muzician, Richard Katz, sunt urmăriți de-a lungul unei perioade destul de îndelungate. Toate personajele din acest roman sunt oameni obișnuiți, cărora li se întâmplă lucruri destul de obișnuite, dar ceea ce conferă valoare cărții este felul în care autorul revine asupra unor evenimente din perspectiva, uneori destul de diferită, a personajelor sale, cărora le dedică într-un fel capitole separate. Mai mult, două părți din roman sunt pretins ”scrise” în mod autobiografic de Patty.
Cititorul are așadar șansa să vadă și să înțeleagă lucrurile din punctul de vedere al fiecăruia dintre personaje. Pe rând, fiecare are dreptul de a fi înțeles de către cititor, de a-și analiza greșelile și reușitele. Totuși, uneori impresia este că personajele nu evoluează, ci mai mult lumea din jurul lor se schimbă și le obligă la rândul lor să se adapteze.
Finalul cu happy-end este oarecum previzibil. Romanul are de toate pentru toți. Multă politică, mult sex, multe ciudățenii. Fiecare cititor are dreptul să se atașeze de unul sau de altul dintre personaje, toate având imperfecțiunile lor mai mici sau mai mari. Mie mi-a plăcut în special atitudinea ecologistă a lui Walter Berglund, iubitorul de natură.
Am stat mult să mă gândesc dacă să închei cu unele comentarii de natură mai degrabă tehnică. Am crezut că Polirom este o editură serioasă, care lucrează cu o tipografie serioasă și, în general, cu oameni serioși. La felul în care a apărut, această carte a fost batjocorită. Aproape la fiecare pagină este câte o greșeală...
Goodreads: 3,69/5; Amazon: 3,1/5; Barnes&Noble: 3,21/5.
Nu am fost niciodată pe continentul american, deci nici în Statele Unite ale Americii, astfel încât este foarte probabil ca o astfel de carte, scrisă de un american pentru americani, să nu fie la fel de interesantă sau de revelatoare iar multe amănunte să fie pierdute din vedere. La un moment dat, mi s-a părut că acest roman seamănă întrucâtva cu ”Moromeții” și mi-am pus întrebarea dacă un american ar putea înțelege, de exemplu, în aceeași măsură ca și un român, această carte?
Totuși, comparația este forțată întrucât acțiunea din ”Moromeții” se petrece în perioada interbelică și ar putea genera probleme de înțelegere chiar și pentru românii din generațiile mai tinere, în vreme ce narațiunea din ”Libertate” se petrece în ultimele decenii, dar cu precădere după anul 2000, deci oarecum în contemporaneitate. În plus, suntem inundați cultural de americani, la televizor și nu numai, cu filme, muzică și așa mai departe, astfel că, totuși, cultura americană nu ne este tocmai străină.
Oricum, pentru cine dorește să cunoască America mai în profunzime, ”Libertate” este o lectură recomandată. Autorul reușește, în acest roman, să atingă toate punctele esențiale ale culturii americane contemporane, dintr-o anumită perspectivă, e adevărat, mărginită (strict albă, strict clasa de mijloc, strict de orientare democrată). Nu este așadar de mirare că această carte se află la mare stimă la ea acasă, având fani distinși precum președintele Barack Obama și Oprah.
Narațiunea se învârte, într-un stil realist cu numeroase spirale în timp, în jurul unei singure familii, ai căror membri, Patty și Walter Berglund, precum și, în mai mică măsură, copiii lor, Jessica și Joey, și prietenul lor muzician, Richard Katz, sunt urmăriți de-a lungul unei perioade destul de îndelungate. Toate personajele din acest roman sunt oameni obișnuiți, cărora li se întâmplă lucruri destul de obișnuite, dar ceea ce conferă valoare cărții este felul în care autorul revine asupra unor evenimente din perspectiva, uneori destul de diferită, a personajelor sale, cărora le dedică într-un fel capitole separate. Mai mult, două părți din roman sunt pretins ”scrise” în mod autobiografic de Patty.
Cititorul are așadar șansa să vadă și să înțeleagă lucrurile din punctul de vedere al fiecăruia dintre personaje. Pe rând, fiecare are dreptul de a fi înțeles de către cititor, de a-și analiza greșelile și reușitele. Totuși, uneori impresia este că personajele nu evoluează, ci mai mult lumea din jurul lor se schimbă și le obligă la rândul lor să se adapteze.
Finalul cu happy-end este oarecum previzibil. Romanul are de toate pentru toți. Multă politică, mult sex, multe ciudățenii. Fiecare cititor are dreptul să se atașeze de unul sau de altul dintre personaje, toate având imperfecțiunile lor mai mici sau mai mari. Mie mi-a plăcut în special atitudinea ecologistă a lui Walter Berglund, iubitorul de natură.
Am stat mult să mă gândesc dacă să închei cu unele comentarii de natură mai degrabă tehnică. Am crezut că Polirom este o editură serioasă, care lucrează cu o tipografie serioasă și, în general, cu oameni serioși. La felul în care a apărut, această carte a fost batjocorită. Aproape la fiecare pagină este câte o greșeală...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu