Scenariul: Lee Kirk.
Cu: Jenna Fischer, Chris Messina, Topher Grace, Malin Akerman, Lucy Punch.
Filmul nu este recomandat copiilor sub 12 ani fără acordul părinților.
IMDb: 6,7/10; Rotten Tomatoes: 71%; Metacritic: 43%.
Termenul de ”comedie romantică” se poate cu greu aplica acestui film. Într-adevăr, este o poveste romantică, de dragoste, siropoasă pe alocuri, cu un happy-end absolut previzibil. Totuși, nu mi se pare a fi o comedie, ci mai degrabă o dramă, eventual o satiră la adresa societății capitaliste, corporatiste și consumeriste, care îi marginalizează pe cei care nu cred în valorile sale, în definițiile pe care le propune cu privire la succes, la fericire. În anumite momente, filmul este de-a dreptul deprimant. Faptul că se filmează în Detroit, metropolă cu grave probleme economice, nu pare a fi o întâmplare.
Cei doi principali protagoniști, Tim (Chris Messina) și Janice (Jenna Fischer), sunt două persoane aparte, care nu reușesc să se integreze în societate și se confruntă cu problemele pe care le au în mod obișnuit cei mai ”ciudați”: lipsa unui loc de muncă, absența unui partener de viață stabil, dificultatea de a-și exprima opiniile și de a-și rezolva necazurile.
Rolurile sunt excelent interpretate și par perfect realiste. Tim este un ”artist” de stradă, care se costumează într-un om mecanic uriaș (pe picioroange) și execută mișcări robotice, pentru a primi ceva mărunțiș de la trecători. Prietena lui, Pauline (Lucy Punch), se învârte în alte cercuri și îl părăsește.
În paralel urmărim și povestea lui Janice. Ea este concediată de la locul de muncă, întrucât nu corespunde standardelor, și este obligată să se mute la sora ei, Jill (Malin Akerman), care crede că singura modalitate de a o face fericită pe Janice este să-i găsească un partener - bineînțeles, un om de succes, respectiv așa-zisul scriitor Doug (Topher Grace). Doug pare destul de interesat de Janice dar aceasta rămâne inițial indiferentă și apoi tot mai agasată de Doug, cu care nu are nimic în comun.
Fatalmente, Tim și Janice se angajează amândoi temporar la grădina zoologică din marele oraș, unde se simt mai în largul lor în mijlocul animalelor - prizonieri ai vieții și perioadei în care s-au născut, la fel cum și animalele sunt prizoniere în cuștile lor. Conexiunea se realizează și cei doi își găsesc fericirea unul alături de celălalt, în ciuda micilor obstacole care apar pe parcurs.
Mesajul filmului pare a fi acela că, pentru cei mai puțin integrați în societate, singura modalitate de a găsi fericirea este dragostea. La un alt nivel de înțelegere, omul mecanic uriaș simbolizează maniera în care omul modern trece prin viață ca un robot, manevrat și condiționat de cei din jurul său, de ”sistem”. Societatea capitalistă te vrea robot - tu încă mai poți alege și altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu