Regia: Prince. Producători: Robert Cavallo, Joseph Ruffalo și Steven Fargnoli.
Scenariul: Becky Johnston.
Cu: Prince, Jerome Benton, Kristin Scott Thomas, Steven Berkoff, Emmanuelle Sallet.
Filmul este interzis copiilor sub 12 ani ca urmare a discuțiilor și subiectelor cu tentă sexuală.
IMDb: 4,9/10; Rotten Tomatoes: 31%; Amazon: 4,5/5.
La jumătatea anilor 80, Prince era în vârful carierei sale muzicale și își putea permite orice, inclusiv să facă un film așa cum ar vrea el. Deși inițial filmul avea un alt regizor (Mary Lambert), Prince și-a permis să o concedieze elegant (ea apare ca și ”consultant”) și să-și asume el această poziție, în premieră. De ce nu? Un film făcut de el, pentru el, cu el în rolul principal și în aproape toate scenele. Lumea filmului nu l-a iertat pentru aroganța sa și l-a ”răsplătit” cu ”Zmeura de Aur”, premiul acordat celui mai slab film al anului, dar și pentru cel mai slab actor principal (Prince), secundar (Jerome Benton) etc. Deși nominalizată, Kristin Scott Thomas a scăpat de rușinea de a primi ”Zmeura” la debutul său pe marele ecran!
Acum, la 30 de ani de la lansare, și după ce Prince nu mai este printre noi, se trece oarecum în extrema cealaltă, de a exagera valoarea anumitor producții cinematografice în care el apare, în special aceasta, Under the Cherry Moon, atât de criticată la vremea sa, mai ales că venea după un film reușit, Purple Rain (1984), pe care, e drept, nu-l regizase.
Filmul șochează prin atmosfera sa libertină și aparent relaxată, în contrapunct cu finalul dramatic și neașteptat. Prince joacă un rol care-i vine ca o mănușă, cel de gigolo, pe nume Christopher Tracy (pe care și l-a asumat și cu alte ocazii), care, alături de prietenul său Tricky (Jerome Benton), își face veacul prin stațiunile de lux de pe Riviera Franceză, în căutarea unor doamne cu mulți bani. Talentele lor se concentrează cu precădere asupra tinerei Mary Sharon (Kristin Scott Thomas), fiica excentrică a unui miliardar (Steven Berkoff) cu apucături periculoase, extrem de îngrijorat de felul în care evoluează relațiile fiicei sale.
Accentele comice sunt predilecte și filmul a fost considerat de mulți drept o glumă în sine. Libertinajul generalizat este ”camuflat” cu atenție: acțiunea se petrece în Franța (în special la Nisa și Cannes), ceea ce, pentru americani, e ca și cum ar fi pe altă planetă; imaginile, exclusiv în alb și negru, sugerează o atmosferă de epocă (eventual chiar interbelică), ceea ce duce cu gândul că oricum scenele nu sunt din ”prezent”; luxul este dezarmant și pare ireal, chiar și pentru bogătașii de pe Coasta de Azur. Desigur, pentru spectatorul european, un astfel de film nu se poate încadra nicicum în realitate, dar el funcționează probabil corespunzător în imaginarul american, pentru care Europa este un tărâm al tuturor posibilităților și extravaganțelor.
Prince pleznește de energie și își face numerele cu multă acuratețe și vigoare. Nu cântă la fel de mult ca în alte filme și dansează atât cât e nevoie pentru ca toți fanii să iasă încântați din cinematografe. Caracterul său efeminat e cam deranjant, dar ce mai contează? Răutăcioșii ar spune că relația lui Christopher Tracy cu Tricky pare mai ”adevărată” decât cea cu Mary. Cât despre Kristin Scott Thomas, să notăm totuși un debut strălucitor, și la propriu și la figurat, într-un rol de care n-aș fi crezut-o în stare: cel de divă sexy, pe care-l joacă cu o naturalețe desăvârșită.
Când vizionezi un astfel de film, e important să nu-l iei prea mult în serios, ca să-l poți aprecia cu adevărat. Prince a fost un muzician genial și un fel de sex-simbol iar în acest film nu face altceva decât să-și pună în valoare aceste două calități, clădind în jurul lor o poveste siropoasă de dragoste. În final, printr-o stranie coincidență (unii i-ar spune previziune fatalistă), Prince cântă, alături de trupa sa The Revolution, melodia ”Sometimes It Snows in April”. Din aprilie anul acesta, Prince nu ne mai cântă decât din ceruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu