Cvartetul Borodin - Cvartetul nr. 1 pentru două viori, o violă și un violoncel în La major de A. Borodin, Melodiya, Moscova, 1979.
A1. Moderato - Allegro 13:27
A2. Andante con moto 7:44
B1. Scherzo. Prestissimo 5:16
B2. Andante - Allegro Risoluto 10:38
Cvartetul Borodin era format din:
Mihail Kopelman - vioara 1
Andrei Abramenkov - vioara 2
Dmitri Șebalin - violă
Valentin Berlinsky - violoncel
Amazon: 5/5; Rate Your Music: 3,82/5 (notele sunt pentru ediția ”internațională”, scoasă de EMI în 1987, care conține și mai cunoscutul Cvartet nr. 2).
În anii 70 și chiar 80, ca să asculți muzică îți trebuia în primul rând un pick-up, și bineînțeles discuri. Era o perioadă în care muzica clasică era mai bine reprezentată în magazinele de specialitate (atâtea câte erau) și orice disc era considerat ca fiind o valoare, cu atât mai mult cele din străinătate. Tinerii aveau la dispoziție și discuri cu muzică ”ușoară” dar pentru cine vroia ceva mai deosebit (rock, de exemplu) era deja complicat. Era și o întreagă industrie muzicală ”la negru”, cu discuri ”pe sub mână”. Abia mai apoi au apărut benzile de magnetofon iar în 1986 am primit primul casetofon, cadou de la unchiul meu din America (de fapt, din Canada), marca Sharp, pe care îl păstrez și astăzi. Atunci mă uitam la el cam cum m-aș uita acum la o navetă spațială gata de decolare.
Revenind la discuri, părinții mei ascultau destulă muzică clasică și, vrând-nevrând, ascultam și eu cu ei. Abia în prezent pot aprecia cum se cuvine educația muzicală primită în acei ani.
Cvartetul Borodin s-a format în anul 1945 la Moscova, inițial fiind Cvartetul Conservatorului din Moscova. Din 1955 și-a schimbat numele în cel actual - cvartetul încă mai funcționează, dar ultimul său membru ”original”, Valentin Berlinsky, a decedat în 2007, după ce a făcut parte din cvartet vreme de 62 de ani, probabil un record mondial! La jumătatea anilor 1970 doi dintre membrii ”originali” au decis să părăsească cvartetul - Rostislav Dubinsky (vioara 1) și Yaroslav Alexandrov (vioara 2), primul plecând în Occident. Ceilalți doi membri rămași, Valentin Berlinsky (violoncel) și Dmitri Șebalin (violă) au fost nevoiți să-și găsească noi colegi, aceștia fiind, în cele din urmă, Mihail Kopelman (vioara 1) și Andrei Abramenkov (vioara 2). În această formulă, cvartetul a funcționat până în 1996, după care au mai fost schimbări. În prezent, este format din Ruben Aharonian (vioara 1), Serghei Lomovsky (vioara 2), Igor Naidin (violă) și Vladimir Balșin (violoncel).
La finalul anilor 70, cvartetul a reapărut pe scenă după o pauză, necesară pentru ca cei patru membri să se sincronizeze perfect. Deși renumiți pentru colaborarea cu Șostakovici, primele albume pe care le-au editat în noua formulă au cuprins cvartetele de coarde ale lui Alexander Borodin, cel care dă numele cvartetului. Probabil nu întâmplător în 1979 s-a înregistrat acest disc, cu Cvartetul nr. 1 în La major al lui Borodin, deoarece atunci se împlineau exact 100 de ani de la finalizarea acestei compoziții de către marele chimist și compozitor rus.
Muzica este într-adevăr deosebită, un mix de sentimente și emoții perfect transmis de cei patru instrumentiști. Mai puțin cunoscut decât Cvartetul nr. 2 al aceluiași Borodin (care cuprinde și Notturno în partea a treia), Cvartetul nr. 1 este o compoziție specifică perioadei romantice din muzica clasică. Deși Borodin a făcut parte din ”Grupul celor Cinci” compozitori ruși deciși să creeze muzică tipic slavă, îndepărtându-se așadar în mod programatic de muzica clasică germană, în această compoziție influențele germane (Beethoven, Haydn) sunt evidente, deși există și o nuanță ”rusă” sau ”slavă” decelabilă în anumite părți.
Deși am mai ascultat această compoziție și în alte interpretări (există acum numeroase variante, disponibile și online), este greu de imaginat, cel puțin pentru mine, o interpretare mai bună decât cea a Cvartetului Borodin. Este, oricum, varianta ”oficială” după care ar trebui să se ghideze toți cei care vor dori să interpreteze Cvartetul nr. 1 al lui Borodin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu