Daniel Pennac, Monsieur Malaussène au théâtre, Éditions Gallimard, Collection Folio nr. 3121, Paris, 1996, 94 pag. (este ediția originală, pe care am citit-o).
Cartea nu a fost tradusă până acum în limba română.
Goodreads: 3,65/5; Amazon: 3,8/5; Babelio: 2,95/5.
Daniel Pennac este unul dintre cei mai îndrăgiți romancieri francezi ai momentului. A scris și eseuri, și cărți pentru copii, dar a devenit celebru poate în primul rând pentru seria de romane polițiste, cu iz tragi-comic, care îl au ca personaj principal și central pe Benjamin Malaussène, alături de familia sa excentrică. Pentru o familiarizare cu această adevărată saga, am citit, nu demult, prima carte din serie, La căpcăunii veseli (Editura Polirom, 2012, ediția a 2-a; originalul în franceză datează din 1985) și mi-a plăcut atât de mult încât mi-am dorit să le citesc și pe celelalte, din păcate indisponibile, fiind apărute mai demult în traducere în limba română, la aceeași editură Polirom: Zâna carabină (2003, în original în 1987), Micuța vânzătoare de proză (2004, în original în 1990) și, cu un salt de două romane din serie, Fructele pasiunii (2004, în original în 1999). Așadar cei de la editura Polirom au binevoit să ”sară” peste Domnul Malaussène (1995) și Creștini și mauri (1996), care deocamdată nu au fost traduse în limba română. Cu atât mai puțin s-ar putea cineva aștepta ca versiunea adaptată pentru teatru, Domnul Malaussène la teatru (1996), să existe și în limba română.
Așa stând lucrurile, după o luuungă așteptare ca să ajungă cartea, m-am apucat să citesc în franceză, ceea ce reprezintă un act de curaj având în vedere nivelul meu mediu de înțelegere al limbii franceze. S-a dovedit însă că nu e o problemă. Deși n-am citit decât primul roman al seriei, acesta m-a ajutat foarte mult ca să înțeleg contextul general și să recunosc cu ușurință anumite caractere.
De altfel, este vorba de un singur personaj: Benjamin Malaussène. El este atât el însuși, cât și toate celelalte personaje; actorul care joacă trebuie să le interpreteze pe toate! Drept să spun, am avut dubii că o astfel de piesă a fost pusă vreodată în scenă, dar o simplă căutare pe internet m-a lămurit: se joacă, și încă destul de des, cel puțin în Franța și în alte țări de limbă franceză! Numele lui Daniel Pennac și al lui Malaussène este probabil suficient ca să atragă suficienți spectatori la un astfel de monolog teatral, care nu este totuși nici ”one-man show” nici ”stand-up comedy”, adică nu pune accentul pe actor, pe interpret, ci pe piesă în sine, de unde și raritatea unor astfel de spectacole, dezavuate pe nedrept, pentru că probabil, în multe cazuri, nu sunt foarte eficiente din punct de vedere comercial.
Actorul nu are însă deloc o treabă simplă, având în vedere că monologul are (în scris) în jur de 70 de pagini și că, în total, trebuie să alterneze între 19 personaje de toate vârstele și sexele, inclusiv un câine! Cele peste 1500 de pagini din seria Malaussène sunt concentrate în această piesă în jurul unui singur eveniment capital: venirea pe lume a fiului lui Benjamin Malaussène. Este un subiect foarte suculent, care atrage numeroase întrebări, mai ales existențiale, legate de menirea noastră în viață, de necesitatea (sau nu) a nașterii, de misiunea unui părinte, în special din perspectiva unui viitor tată. Umorul de foarte bună calitate, caracteristic tuturor cărților lui Pennac, nu lipsește.
Acțiunea ca atare lipsește însă, autorul dezamăgindu-i pe cei care se așteptau la noi aventuri și încurcături, specifice romanelor polițiste din serie; trebuie însă înțeleasă această carte ca fiind destinată teatrului, deci vizionării, menirea sa artistică fiind așadar diferită față de restul seriei, căreia nu îi aparține decât prin asocierea personajului principal și a reluării, în stil dramatic, a unor scene din romanele deja publicate, în particular Domnul Malaussène, din care autorul se inspiră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu