Marc Lavoine - Volume 10 (2009)

Marc Lavoine - Volume 10, Mercury France / Universal, 2009.

Sunt trecute, pe rând, titlul melodiei, durata și, în paranteză, compozitorul:

01. Rue des Acacias 3:59 (Julien Clerc)

02. Reviens mon amour 4:40 (Fabrice Aboulker)

03. Demande-moi 3:58 (Christophe Casanave)

04. La semaine prochaine 3:49 (Christophe Casanave)

05. La grande amour (duet cu Valérie Lemercier) 4:28 (Christophe Casanave)

06. Les dunes blanches 4:28 (Bertrand Burgalat)

07. Les rêves américains 4:09 (Christophe Casanave)

08. Lentement (duet cu Yasmine Lavoine) 3:38 (Christophe Casanave)

09. Je n'ai plus peur de rien 2:44 (Bertrand Burgalat)

10. Quand je suis seul 4:43 (Lulu Gainsbourg)

11. Je rêve de ton cul 3:48 (Fabrice Aboulker)

Toate versurile îi aparțin lui Marc Lavoine.

Amazon.fr: 4,4/5; Rate Your Music: 3,14/5; SensCritique: 6,4/10.

Cum s-ar fi putut altfel intitula cel de-al zecelea album al lui Marc Lavoine decât Volume 10? Parcă mai ieri se lansa în ”lumea bună” a muzicii franceze cu melodia Elle a les yeux revolver (1985) și iată-l ajuns pe seducătorul cântăreț și actor la o cifră rotundă de albume, fără ca pasiunea sa pentru muzică să pară în vreun fel umbrită de mai strălucitoarea (oarecum) carieră cinematografică.

Nici nu e de mirare, având în vedere că, și pe acest album, Marc Lavoine și-a ales drept colaboratori pe cei mai de seamă compozitori francezi ai momentului: Bertrand Burgalat, Christophe Casanave, Fabrice Aboulker, Julien Clerc, la care se adaugă debutantul Lulu Gainsbourg (fiul mai cunoscutului Serge Gainsbourg). Melodiile acustice în stilul anilor 70, cu puține intervenții din partea sintetizatoarelor, combinate cu versurile încărcate de emoții și sentimente aparținând în totalitate interpretului și vocea sa caldă, suavă, pe alocuri profundă, transmit mesaje de dragoste dar și de regret, amplificate pe măsură ce le reascultăm. Pentru că până la urmă aceasta este marea calitate a acestei producții: nu te plictisești niciodată, mereu descoperi o nuanță pe care înainte nu ai sesizat-o.

Calitativ, prima parte a albumului este totuși superioară și grupează piesele cele mai ”grele”. Prima melodie, Rue des Acacias, este mai ritmată în ciuda subiectului vizând o relație imposibilă, o ”ratare” de dinainte știută. Din punct de vedere al ritmului, singura piesă comparabilă cu aceasta este La semaine prochaine, totodată primul single de pe album, și al cărei discurs pozitiv se potrivește cu substanța muzicală.

Cu aceste excepții notabile, albumul include în general melodii lente, cu o tonalitate gravă, melancolică. Se evidențiază Reviens mon amour, poate cea mai profundă melodie, în care se face simțită pierderea de către interpret a tatălui său (menționată chiar explicit în text) și Demande-moi. O surpriză este Quand je suis seul, melodia aparținând compozitorului debutant Lulu Gainsbourg, în care se face trecerea spre o muzică mai degrabă psihedelică. Ultima piesă, Je rêve de ton cul, în ciuda titlului provocator, are o linie melodică mai puțin atractivă.

Merită remarcate, măcar ca fapt divers, și cele două dueturi: cu Valérie Lemercier în piesa La grande amour, și cu fiica sa Yasmine Lavoine, în Lentement. Melodia Les rêves américains face fără îndoială referire la experiența americană tot mai semnificativă acumulată de artist în ultimii ani.

Cu toate că stilul și tonalitatea acestei producții duc cu gândul la o muzică învechită, în contratimp cu ceea ce se cântă în general în prezent, Marc Lavoine a preferat această interpretare vintage, care are încă destui fani, chiar dacă nu neapărat printre adolescenți. Audiența, în special cea feminină (să fim corecți!), i-a rămas în mare măsură fidelă din anii 1980 și până în prezent și asta se observă cu ușurință și în cifrele uriașe de vânzări pe care le-a cunoscut albumul în 2009 și 2010, cel puțin în Franța, Belgia și Elveția. Ca și mulți alți artiști francezi, Marc Lavoine luptă să-și creeze un nume și dincolo de granițele țărilor de limbă franceză. Dacă nu cu muzica, atunci măcar cu filmele în care apare, cel mai ”internaționalizat” fiind serialul Polițiști fără frontiere / Crossing Lines, difuzat și în România pe AXN.