Regia: Declan O'Brien. Producător: Kim Todd.
Scenariul: Declan O'Brien, pe baza unor personaje create de Alan B. McElroy.
Cu: Jenny Pudavick, Tenika Davis, Terra Vnesa, Victor Zinck Jr., Sean Skene.
Interzis copiilor și adolescenților sub 18 ani.
IMDb: 4,5/10; Rotten Tomatoes: 20%; Amazon: 3,9/5.
Nu știu cum se face că, deși nu îmi plac filmele de groază, mi se întâmplă uneori să văd un astfel de film. Nu prea văd necesitatea de a vedea astfel de filme: dacă vreau să am parte de groază, e suficient să mă uit la știri. Groaza este mai puternică, deoarece se bazează pe realitate, iar jurnaliștii media fac tot posibilul să șocheze audiența cu detaliile cele mai macabre cu putință.
Există și filme de groază bune. Puține, de altfel; cred că vreo două am prezentat și eu pe acest blog, mai demult. Majoritatea sunt... groaznice. Probabil așa și trebuie să fie. Unele, poate destul de multe, sunt și stupide. Nu știu ce să zic despre audiența cărora li se adresează: trebuie să ai niște gusturi foarte neortodoxe ca să-ți placă un asemenea film, și poate n-ar fi rău, dacă chiar simți plăcere când vezi mult sânge și oameni care mor în cele mai grotești maniere, să-ți faci și un control psihiatric.
Filmul horror de tip slasher este de fapt reprezentantul cel mai sângeros al acestui gen de filme și, din punctul meu de vedere, cel mai greu de urmărit, strict din perspectiva scârbei pe care o generează și al sentimentului covârșitor de greață. Din această categorie face parte și Drum interzis 4: Începuturi sângeroase. Chiar judecând doar după titlu, putem deja să anticipăm cam despre ce ar fi vorba. Oricum, faptul că nu am văzut celelalte trei părți (Drum interzis 1, 2 și 3) nu a avut nici o importanță: totul este perfect previzibil, chiar fără a fi expert în domeniu.
De altfel, producția nu se abate cu nici măcar un centimentru de la un șablon clasic al filmului de groază: niște tineri de o prostie absolut rară sunt hăituiți și uciși în diverse feluri de niște criminali dezaxați, în cazul de față malformați și canibali. Singurele aspecte de o relativă originalitate se referă la locație - sanatoriul Glenville din Virginia de Vest, și la vreme - un viscol care împiedică victimele să plece de acolo. Bineînțeles, nu există nici semnal la telefon. Suspansul există doar în ceea ce privește modul în care sunt executate victimele și, pentru cine are stomac, cum sunt (sau nu) mâncate. De asemenea, există unele semne de întrebare cu privire la cine scapă, sau dacă scapă cineva.
Legătura cu celelalte filme din seria Drum interzis (de care nu auzisem anterior) este dată de cei trei canibali malformați, utilizați și acolo, dar povestea nu prea are legătură; înțeleg totuși că acțiunea se petrece înainte de cele întâmplate în restul filmelor, de aici și subtitlul Începuturi sângeroase. Oricum, strict cronologic, în acest film acțiunea are loc în două momente diferite: în 1974, când cei trei criminali erau copii/adolescenți la sanatoriul Glenville; și în 2003, deci aproape 30 de ani după, cu puțin înainte de acțiunea din Drum interzis 1. Cum anume au supraviețuit trei decenii cei trei dezaxați rămâne o enigmă, și de asemenea nu se explică cum de sanatoriul a rămas abandonat, nimeni nu a fost interesat de ceea ce este acolo, dar totuși există curent electric (cine-l plătește?), căldură, etc. Logica nu este un element de bază în aceste filme.
Câteva cuvinte și despre actori/actrițe. Surprinzător, aș zice că distribuția este OK. Desigur, nu contează cât de bine joacă (pentru că singura emoție pe care trebuie să o transmită este frica). Contează doar cum arată - și în cazul acestui film sunt niște tineri/tinere foarte drăguți/drăguțe. Scenele erotice, prezente mai pe la început, sunt de natură să ne introducă în universul relațiilor inter-umane dintre acești tineri, deși, la drept vorbind, există doar două cupluri ”în acțiune”, unul hetero, Vincent (Sean Skene) și Jenna (Terra Vnesa) și unul de lesbiene, Sara (Tenika Davis) și Bridget (Kaitlyn Wong Leeb), care pe deasupra sunt și diferite ca rasă (o actriță de culoare și una mongoloidă/asiatică). Dacă ar fi fost vorba de un film erotic, n-aș fi avut nimic împotrivă, dar aici nu prea am înțeles sensul acestor scene. Dacă mă gândesc bine, nici nu există o diferență atât de mare între genul acesta de film și un film porno: personajele sunt superficial prezentate, nu există nici o ”poveste” de fundal, nici o legătură cu realitatea, și se trece aproape direct la ”acțiune”. Personajele sunt atât de idioate, probabil cu un scop: să nu-ți mai pese de ele, ba chiar să le dorești să fie hăcuite de niște dezaxați care, strict teoretic vorbind, n-ar fi trebuit să fie superiori ca inteligență, cum nu sunt nici numeric. Singurii care par, cât de cât, cu capul pe umeri, sunt Daniel (Dean Armstrong) și Lauren (Ali Tataryn) - la rândul lor un cuplu, dar care nu ne sunt prezentați ”în acțiune”. Un alt cuplu este format din Kyle (Victor Zinck Jr.) și Claire (Samantha Kendrick). Fata cea mai frumoasă, și oarecum actrița principală, Kenia (Jenny Pudavick), este singura ”necuplată”. Actorii care i-au interpretat pe canibali nu prea au avut treabă, în afară de chinul de a purta măștile, deoarece aceștia nu sunt în stare să vorbească, în cel mai fericit caz mormăie câte ceva. Ca fapt divers, toți actorii sunt canadieni, iar filmul a fost turnat în Canada.
În concluzie, un film oribil și stupid, care merită vizionat doar de cei interesați de metode de tortură, execuții sadice și canibalism.
Există și filme de groază bune. Puține, de altfel; cred că vreo două am prezentat și eu pe acest blog, mai demult. Majoritatea sunt... groaznice. Probabil așa și trebuie să fie. Unele, poate destul de multe, sunt și stupide. Nu știu ce să zic despre audiența cărora li se adresează: trebuie să ai niște gusturi foarte neortodoxe ca să-ți placă un asemenea film, și poate n-ar fi rău, dacă chiar simți plăcere când vezi mult sânge și oameni care mor în cele mai grotești maniere, să-ți faci și un control psihiatric.
Filmul horror de tip slasher este de fapt reprezentantul cel mai sângeros al acestui gen de filme și, din punctul meu de vedere, cel mai greu de urmărit, strict din perspectiva scârbei pe care o generează și al sentimentului covârșitor de greață. Din această categorie face parte și Drum interzis 4: Începuturi sângeroase. Chiar judecând doar după titlu, putem deja să anticipăm cam despre ce ar fi vorba. Oricum, faptul că nu am văzut celelalte trei părți (Drum interzis 1, 2 și 3) nu a avut nici o importanță: totul este perfect previzibil, chiar fără a fi expert în domeniu.
De altfel, producția nu se abate cu nici măcar un centimentru de la un șablon clasic al filmului de groază: niște tineri de o prostie absolut rară sunt hăituiți și uciși în diverse feluri de niște criminali dezaxați, în cazul de față malformați și canibali. Singurele aspecte de o relativă originalitate se referă la locație - sanatoriul Glenville din Virginia de Vest, și la vreme - un viscol care împiedică victimele să plece de acolo. Bineînțeles, nu există nici semnal la telefon. Suspansul există doar în ceea ce privește modul în care sunt executate victimele și, pentru cine are stomac, cum sunt (sau nu) mâncate. De asemenea, există unele semne de întrebare cu privire la cine scapă, sau dacă scapă cineva.
Legătura cu celelalte filme din seria Drum interzis (de care nu auzisem anterior) este dată de cei trei canibali malformați, utilizați și acolo, dar povestea nu prea are legătură; înțeleg totuși că acțiunea se petrece înainte de cele întâmplate în restul filmelor, de aici și subtitlul Începuturi sângeroase. Oricum, strict cronologic, în acest film acțiunea are loc în două momente diferite: în 1974, când cei trei criminali erau copii/adolescenți la sanatoriul Glenville; și în 2003, deci aproape 30 de ani după, cu puțin înainte de acțiunea din Drum interzis 1. Cum anume au supraviețuit trei decenii cei trei dezaxați rămâne o enigmă, și de asemenea nu se explică cum de sanatoriul a rămas abandonat, nimeni nu a fost interesat de ceea ce este acolo, dar totuși există curent electric (cine-l plătește?), căldură, etc. Logica nu este un element de bază în aceste filme.
Câteva cuvinte și despre actori/actrițe. Surprinzător, aș zice că distribuția este OK. Desigur, nu contează cât de bine joacă (pentru că singura emoție pe care trebuie să o transmită este frica). Contează doar cum arată - și în cazul acestui film sunt niște tineri/tinere foarte drăguți/drăguțe. Scenele erotice, prezente mai pe la început, sunt de natură să ne introducă în universul relațiilor inter-umane dintre acești tineri, deși, la drept vorbind, există doar două cupluri ”în acțiune”, unul hetero, Vincent (Sean Skene) și Jenna (Terra Vnesa) și unul de lesbiene, Sara (Tenika Davis) și Bridget (Kaitlyn Wong Leeb), care pe deasupra sunt și diferite ca rasă (o actriță de culoare și una mongoloidă/asiatică). Dacă ar fi fost vorba de un film erotic, n-aș fi avut nimic împotrivă, dar aici nu prea am înțeles sensul acestor scene. Dacă mă gândesc bine, nici nu există o diferență atât de mare între genul acesta de film și un film porno: personajele sunt superficial prezentate, nu există nici o ”poveste” de fundal, nici o legătură cu realitatea, și se trece aproape direct la ”acțiune”. Personajele sunt atât de idioate, probabil cu un scop: să nu-ți mai pese de ele, ba chiar să le dorești să fie hăcuite de niște dezaxați care, strict teoretic vorbind, n-ar fi trebuit să fie superiori ca inteligență, cum nu sunt nici numeric. Singurii care par, cât de cât, cu capul pe umeri, sunt Daniel (Dean Armstrong) și Lauren (Ali Tataryn) - la rândul lor un cuplu, dar care nu ne sunt prezentați ”în acțiune”. Un alt cuplu este format din Kyle (Victor Zinck Jr.) și Claire (Samantha Kendrick). Fata cea mai frumoasă, și oarecum actrița principală, Kenia (Jenny Pudavick), este singura ”necuplată”. Actorii care i-au interpretat pe canibali nu prea au avut treabă, în afară de chinul de a purta măștile, deoarece aceștia nu sunt în stare să vorbească, în cel mai fericit caz mormăie câte ceva. Ca fapt divers, toți actorii sunt canadieni, iar filmul a fost turnat în Canada.
În concluzie, un film oribil și stupid, care merită vizionat doar de cei interesați de metode de tortură, execuții sadice și canibalism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu