Întâi copiii! (1970)

Regia: Florica Holban. Producător: Studioul ”Alexandru Sahia”.
Scenariul: Florica Holban. Distribuitor: Direcția Difuzării Filmelor.

 

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la inundațiile catastrofale din mai 1970, fapt trecut aproape complet cu vederea de autorități și de mass-media, mai ales în contextul pandemiei de COVID-19, care a anihilat aproape orice altă știre pe plan mondial. O ușoară sau vagă reamintire a fost parțial determinată de ploile semnificative ca durată și intensitate din luna iunie, care au generat la rândul lor inundații în mai multe părți din țară spre sfârșitul acestei luni.
Chiar dacă, să zicem, cineva și-ar fi dorit să comemoreze acele evenimente triste din mai 1970, sunt relativ puține imagini concrete care să vină în ajutorul jurnaliștilor de astăzi. Un astfel de film documentar, azi aproape imposibil de găsit altundeva decât la Arhiva Națională de Filme, este ”Întâi Copiii!” (1970), regizat de Florica Holban, și produs la studiourile ”Alexandru Sahia”, de altfel singurul care se ocupa cu filmele documentare în perioada comunistă. Florica Holban, specializată pe filme documentare având în centru copiii sau adolescenții, a prezentat în acest film inundațiile din mai 1970 dintr-o perspectivă aparte, cea a copiilor, a dramelor trăite de aceștia în contextul unor evenimente catastrofale, o situație rar expusă în perioada comunistă, când, cu mici excepții, toate documentarele aveau un puternic caracter propagandistic și trebuiau să prezinte superioritatea sistemului comunist, o realitate în așa fel deformată încât să rezulte mereu bucuria tuturor cetățenilor de a fi conduși de comuniști, uneori în contrast cu lipsa de omenie sau de empatie a unor personaje văzute ca potențiali ”dușmani ai sistemului”, supuse blamării din partea publicului larg, dar cu șansa de a fi ”reeducate” de sistem.
Durata impusă de 10 minute pentru aproape toate documentarele din epocă implică evident un scenariu reducționist, în care regizoarea încearcă să concentreze și să sublimeze o serie întreagă de fapte și de trăiri emoționale, cu atât mai puternice cu cât este vorba de copii. Aceste documentare tipice de scurtmetraj nu aveau atunci șansa de a fi vizionate independent, ci erau difuzate la cinematografe în deschiderea filmelor artistice - de aici și durata lor redusă - în spațiul care astăzi este rezervat reclamelor înaintea începerii unui film. Ele erau, în limbajul de atunci, o ”completare” la filmul artistic care era difuzat. Spectatorul neavizat mergea să vizioneze un film artistic, fără să știe însă ce este în ”completare”. Uneori, foarte rar, aceste filme documentare mai erau difuzate și în alte contexte.
Valoarea filmelor documentare din perioada comunistă a început să fie conștientizată tot mai mult în ultimii ani, și un merit special în acest sens îl are cineastul Alexandru Solomon, inițiatorul și organizatorul festivalului de film documentar One World Romania, și Adina Brădeanu, responsabilă cu selecția filmelor documentare prezentate în cadrul festivalului și ulterior mediatizate inclusiv prin vânzarea de DVD-uri tematice, până acum cinci la număr. De asemenea, întrucât toate aceste filme documentare au fost produse de studioul ”Alexandru Sahia”, a fost creat și un proiect ”Sahia Vintage”, cu o pagină web foarte bine pusă la punct, și unde se pot viziona fragmente din diferite filme documentare din perioada comunistă. Proiectul este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Centrul Național al Cinematografiei, Uniunea Cineaștilor din România, DACIN-SARA și realizat cu sprijinul Arhivei Naționale de Filme.
Deocamdată, filmul ”Întâi copiii!” nu este pe lista celor care pot fi vizionate (parțial) pe acest site web și nici nu a fost selectat pentru unul din cele cinci DVD-uri tematice ”Sahia Vintage” apărute și difuzate până acum. Poate, sperăm, va fi în viitor inclus. Să remarcăm totuși că ultimul DVD (al cincilea) din această serie a fost lansat în decembrie 2018 și de atunci... nimic, și, pe de altă parte, că festivalul de film documentar One World Romania s-a desfășurat la sfârșitul lunii august 2020, în condiții speciale (de pandemie), dar fără să prezinte nici un film de arhivă de la studioul ”Alexandru Sahia”, fapt care pune sub semnul îndoielii continuitatea acestor proiecte de repunere în valoare a filmelor documentare românești din perioada comunistă.