Regizor: Fabrizio Costa. Producători: Anselmo Parrinello, Michael Cowan, Pietro Dioni.
Scenariul: Francesco Scardamaglia, Massimo Cerofolini.
Cu: Olivia Hussey, Sebastiano Somma, Ingrid Rubio, Michael Mendl, Guillermo Ayesa.
Premiul CAMIE (2007).
IMDb: 7,1/10; Rotten Tomatoes: 81% (audience score); filmaffinity: 6,1/10.
Nu sunt catolic, nici măcar prea credincios nu sunt de felul meu, și mă feresc pe cât posibil de filmele cu tematică religioasă pe care le consider din start, poate în mod greșit, ca pură propagandă menită să mai mărească numărul drept-credincioșilor (indiferent de confesiune). În ceea ce privește filmul Maica Tereza, recunosc că n-am fost atât de interesat de viața sfintei maici, cât de interpretarea Oliviei Hussey, pe care o admir încă de pe vremea când era adolescentă și juca în Romeo și Julieta (1968), și, mai târziu, în Ivanhoe (1982), sau în filme cu tematică religioasă precum Iisus din Nazareth (1977), în care a interpretat-o pe Sfânta Fecioară Maria. Aceste filme, dar și multe altele, au făcut-o cunoscută cinefililor de toate categoriile. Se pare că Olivia Hussey însăși și-a dorit foarte mult ca acest film despre Maica Tereza să fie făcut, cu ea, evident, în rolul principal.
Și, într-adevăr, interpretarea este una magnifică, demnă de o actriță de clasă mondială. La un moment dat, uiți că este vorba de o actriță, și ai impresia că însăși Maica Tereza este în imagine și vorbește, atât de bine reușește Olivia Hussey să-i imite trăsăturile și expresiile faciale, mersul, comportamentul și accentul balcanic. Mai trebuie spus că acest film a fost creat pentru televiziune, fiind o producție italiano-britanico-spaniolă, și în varianta sa inițială dura aproape 3 ore, redate la televizor (pentru prima dată în Italia, pe Rai) în două episoade. Ulterior s-a creat și o variantă mai scurtă, de aproape 2 ore, și care se viziona, bineînțeles, într-o singură ”bucată”. Eu am văzut această variantă, mai scurtă, și, din descrierea variantei mai lungi, am putut să constat că ora lipsă ar fi dedicată, în principal, copilăriei, adolescenței și tinereții Maicii Tereza.
Versiunea scurtă a filmului începe din 1946, când Maica Tereza este deja în India, și lucrează ca profesoară la o școală catolică din Calcutta condusă de congregația surorilor din Loreto. Ea este trimisă spre Darjeeling, dar pe drum, fiind nevoită să petreacă ceva timp în stradă și prin gară, devine conștientă de sărăcia și mizeria în care trăiau majoritatea oamenilor din Calcutta (și nu numai). Din acel moment, ea se dedică cu multă încăpățânare oamenilor săraci, bolnavi, nefericiți, muribunzi, respinși de toți ceilalți din jur. Ei i se alătură și câteva dintre fostele sale eleve, în frunte cu Virginia (Ingrid Rubio). Filmul prezintă într-o succesiune cam rapidă felul în care Maica Tereza a reușit să învingă toate obstacolele pentru a-și îndeplini țelurile, relativ simple, de a avea grijă de cei săraci, de copiii orfani, de bolnavi. Ea îl are de la început alături pe preotul Celeste van Exem (Michael Mendl), la care se adaugă ulterior episcopul Perier (Guillermo Ayesa) și, mai târziu, părintele Serrano (Sebastiano Somma), venit de la Vatican să verifice situația și să recomande (sau nu) înființarea unei noi congregații, cea a Misionarelor Carității. Deși Maica Tereza refuză într-o primă fază să se întâlnească cu părintele Serrano, în cele din urmă ea se lasă înduplecată și se întâlnește cu acesta, convingându-l într-o asemenea măsură, încât acesta rămâne în Calcutta și devine cel mai mare susținător al noii congregații, ajutând-o pe Maica Tereza în treburile lumești, în relația (deseori conflictuală) cu autoritățile civile, din India, dar și cu cele religioase.
Filmul atinge, în treacăt, și câteva din aspectele mai contestate ale activității Maicii Tereza. Odată cu faima și banii (primiți uneori și de la oameni cu un trecut mai puțin onorabil, precum Logan, interpretat de Philip Jackson), apar și acuzațiile, aduse de unii jurnaliști, precum Kline (Neil Stuke), cu privire la utilizarea unor bani ”negri”, sau privind ”traficul” de copii orfani, care erau dați spre adopție unor familii bine situate financiar din Europa. Se sugerează cât se poate de convingător că Maica Tereza nu a avut nici un habar de toate situațiile nefericite pe care se bazau acuzațiile.
Regizorul Fabrizio Costa este cunoscut și pentru alte filme cu tematică religioasă de factură catolică, precum Secretele de la Fatima (1997), Maria, fiica Fiului ei (2000), Prietenie sfântă (2007), Paul VI, un papă în mijlocul furtunii (2008), și face o treabă foarte bună și aici. Accentul se pune mai degrabă pe atmosfera vibrantă și emoționantă în care personajul principal își desfășoară activitatea caritabilă, redată și prin intermediul a sute de personaje secundare, inclusiv copii și tineri, care apar episodic sau o singură dată, și mii de figuranți, care transpun într-o manieră aparent veridică viața de zi cu zi din Calcutta (deși înțeleg că s-a filmat în Sri Lanka). În ciuda sărăciei de pe străzi, filmul are un iz oriental specific, culorile sunt puternice, zgomotele par să se amplifice, senzația este cea de saturare; unele scene mi-au adus aminte și de alte filme italiene a căror acțiune se desfășoară în Orientul Îndepărtat, precum Sandokan. Maica Tereza apare deseori în mijlocul oamenilor de pe stradă, un anonim în mijlocul mulțimii, o picătură în mijlocul oceanului.
Fără a fi excesiv de părtinitor, filmul promovează un mesaj universal valabil, fie că suntem credincioși sau nu: să încercăm să-i ajutăm pe aceia dintre semenii noștri care au nevoie cel mai mult de noi. Maica Tereza și-a dăruit viața celor din jurul ei, indiferent că aceștia erau creștini, musulmani, hinduși sau de altă religie, a văzut în chipul fiecărei ființe umane chipul lui Isus și a căutat să ofere iubire, alinare și sprijin celor mai nevoiași, celor mai năpăstuiți de soartă. Exemplul ei a fost urmat de mii de oameni. Maica Tereza a primit Premiul Nobel pentru Pace (1979) și a fost declarată sfântă de către Biserica Catolică în 2016.
Filmul este recomandat pentru vizionare persoanelor de orice vârstă, fiind potrivit și pentru copii. Oricând, dar mai ales acum, în preajma sărbătorilor religioase, trebuie să încercăm să fim mai buni, mai morali, mai apropiați de semenii noștri. Filmul este unul motivațional în acest sens, și ne poate inspira și pe termen lung. Dorința de a face bine trebuie să fie prioritară în viața fiecăruia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu