Stacey Jay (2011), The Locket, Razorbill, New York, 288 p.
Goodreads: 3,6/5; Amazon: 4,2/5; Barnes&Noble: 4,5/5; Google Books: 4/5.
După o lungă perioadă în care nu am citit o carte în engleză, mi-am luat inima în dinți și am început acest roman, pe care l-am și terminat surprinzător de repede și fără să am (aproape) niciun fel de probleme de înțelegere. Limbajul nu este foarte complicat, narațiunea este clară și tensiunea se menține intactă de la început până la final.
M-am înșelat aproape complet în privința cărții. Fiind scrisă de o autoare cvasi-necunoscută și încă la începutul carierei, dedicată cititorilor tineri (a se citi: adolescenți) și având în prim-plan o domnișoară de 17 ani, mi-am imaginat că voi citi relaxat o melodramă siropoasă tipic adolescentină, destinată în principal cititoarelor apropiate de vârsta eroinei.
Cartea însă m-a prins și pe mine ca adult de sex masculin, ba chiar am putut intra, cum s-ar zice, în pielea lui Katie Mottola, care ne povestește întâmplările sale din preajma aniversării sale de 17 ani. Sigur, autoarea se bazează pe destule stereotipuri (unele tipic americane): un triunghi al iubirii, format din eroii principali ai romanului: Katie Mottola, Isaac Tayte și Mitch Birnbaum; o prietenă foarte bună (Sarah Neddles); o fată frumoasă, populară și ticăloasă (Rachel Pruitt); alte personaje obișnuite în peisajul liceal.
Partea neobișnuită din acest roman și care declanșează toate evenimentele este elementul (să-i zicem) SF: medalionul pe care Katie îl ”împrumută” (fără să-l ceară) de la bunica sa. Ca mare cititor de romane SF în tinerețe, am apreciat foarte mult felul în care autoarea a știut să se folosească de acest medalion, care și-a păstrat misterul. Medalionul o duce înapoi în timp pe Katie, cu două săptămâni înainte de aniversarea ei, pentru a nu mai comite greșeala de a se săruta cu Mitch și astfel de a nu compromite relația ei cu Isaac.
Totuși, realitatea numărul 2, creată de medalion, nu mai este identică cu realitatea numărul 1 (cea originală) și lucruri rele se întâmplă celor din jurul lui Katie. La un moment dat, ea apelează din nou la medalion pentru a-i salva viața lui Rachel Pruitt, creând astfel realitatea numărul 3, dar medalionul nu mai funcționează când ea dorește să-i salveze pe Sarah Needles sau pe Mitch Birnbaum. Momentul culminant al romanului se petrece aproape de final când evenimentele se precipită în jurul relației dintre Katie și Mitch. Realitatea numărul 1 (cea originală) devine astfel cea mai bună dintre realitățile posibile.
Această călătorie în timp îi permite lui Katie să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în jurul ei, să ia poziție față de anumite evenimente, să depășească obsesia ei privind relația cu Isaac (care este de la început antipatic cititorilor, prin felul total necavalaresc în care o abandonează pe Katie pe un câmp, departe de casă). Katie se maturizează considerabil în acest interval și astfel putem spune că acest roman este și unul al ”devenirii” personale. Romanul îi încurajează pe cititori să privească și dincolo de clișee, să își accepte și să își înfrunte greșelile cu demnitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu