Regia: Ed Blum. Producția: Tin Pan Films.
Scenariul: Aschlin Ditta.
Cu: Tom Hardy, Ewan McGregor, Eileen Atkins, Benjamin Whitrow, Gina McKee.
Filmul nu este recomandat copiilor și adolescenților sub 16 ani datorită limbajului și scenelor cu încărcătură erotică.
IMDb: 6,1/10; Rotten Tomatoes: 40%; AlloCine: 3,1/5.
Foarte probabil, titlul acestui film i-a indus în eroare pe mulți dintre cei care au crezut că ar fi vorba despre o producție cu caracter erotic, cu ceva sex... Nici pe departe așa ceva, deși problematica sexuală este prezentă, însă doar în conversațiile purtate între diferitele cupluri care își petrec o zi frumoasă, cu mult soare, în parcul Hampstead Heath de la marginea Londrei.
Cuplurile nu au nicio legătură unele cu altele și singurul element unificator al filmului este decorul, reprezentat de elementele naturale din parc și de băncile specifice, cu mesaje gravate pe ele. Din când în când, unele dintre personaje (din anumite cupluri) se mai întâlnesc cu altele (din alte cupluri) dar interacțiunea lor este absolut minimală. Astfel, mesajul acestui film este unul oarecum ambiguu - fiecare cuplu este de altfel foarte diferit, totodată reprezentativ pentru societatea actuală, așa că audiența este liberă să aleagă de unde și ce are de învățat din ceea ce regizorul ne prezintă.
Poveștile nu sunt duse tocmai până la final și imaginația este așadar liberă să lucreze. Avem câteva cazuri mai mult sau mai puțin tipice: nevasta geloasă pe soțul care trage cu ochiul la tinerica din apropiere, care își expune (nu tocmai inocent) lenjeria intimă; tânăra crizată care se desparte de partenerul ei pentru a fi imediat abordată de un obișnuit al parcului; un cuplu de vârstnici care se regăsesc după 50 de ani; doi părinți de rase diferite care divorțează dar par foarte fericiți împreună; un cuplu de homosexuali care discută despre adopția unui copil; un om de afaceri care plătește pentru a avea o conversație de tip familial cu o domnișoară de companie; în fine, doi adulți la 40 de ani și un pic aflați la o blind date și care se străduiesc din răsputeri să se facă plăcuți unul celuilalt.
Singura poveste mai ”evoluată” și care pare să revină mai des în atenție comparativ cu celelalte este cea a vârstnicilor, văduvii Iris (Eileen Atkins) și Eddie (Benjamin Whitrow), a căror întâlnire romantică poate crea un impact emoțional asupra spectatorului. Celelalte scene le putem încadra mai degrabă în categoria ”umor britanic”. Chiar și momentele de tensiune sunt repede anihilate prin mutarea rapidă a atenției asupra unui alt cuplu sau prin intervenția comică a unui personaj, în special Noel (Tom Hardy) jucând rolul clown-ului de ocazie (alături de câinele lui).
Personajele sunt interpretate de actori britanici de primă mână, ca de exemplu Ewan McGregor, care joacă rolul lui Billy, un homosexual flușturatic, dornic să adopte copii dar nu și să-i fie fidel partenerului său, Brian (Douglas Hodge). Scena cu cei doi nu este introdusă în film doar pentru a acoperi toate minoritățile posibile ci și pentru că Hampstead Heath are o reputație în rândul acestei categorii de cetățeni.
Având în vedere bugetul foarte redus, regizorul Ed Blum, aflat la debut, face o treabă bună. Atmosfera pozitivă, cu mult soare și multă verdeață, produce o stare de liniște, cât se poate de utilă pentru a medita asupra provocărilor pe care le lansează fiecare dintre scenele vizionate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu