Regia: Roger Spottiswoode. Producători: Daniel Petrie, Jr., Raymond Wagner, Michele Ader.
Scenariul: Dennis Shryack, Michael Blodgett, Daniel Petrie, Jr., Jim Cash, Jack Epps, Jr.
Cu: Tom Hanks, Mare Winningham, Craig T. Nelson, Reginald VelJohnson, John McIntire.
Copiii sub 12 ani ar trebui să vizioneze filmul cu acordul părinților sau împreună cu aceștia.
IMDb: 6,1/10; Rotten Tomatoes: 54%; Amazon: 4,6/5.
Înainte de a deveni celebru și de a câștiga premii Oscar, în anii 80 Tom Hanks a avut rolul principal și în filme mai puțin ”serioase”, în special în comedii. Este și cazul lui Turner și Hooch, produs de Disney (prin Touchstone Pictures), unde celebrul actor american joacă rolul unui polițist (Scott Turner) dintr-un orășel de pe malul Oceanului Pacific, unde nu se întâmplă niciodată nimic, motiv pentru care vrea să se mute în capitala statului California, Sacramento.
Ei bine, tocmai când este pe cale să-i lase postul ajutorului său, simpaticul detectiv de culoare David Sutton (Reginald VelJohnson), încep să se întâmple lucruri (căci altfel care ar fi fost rostul filmului?).
În mod ciudat, pe plajă sunt găsiți bani. În plus, bătrânul Amos Reed (John McIntire, în ultimul său rol din carieră) o pățește iar Scott Turner, un obsedat al curățeniei și ordinii, se vede cumva obligat să-i adopte câinele, Hooch, un uriaș bălos și periculos Dogue de Bordeaux, care îi dă viața peste cap dar totodată îl ajută să-i găsească pe răufăcători.
Povestea se desfășoară pe (prea) multe planuri într-un film prea scurt ca toate acestea să poată fi duse la bun sfârșit într-un mod care să satisfacă gusturile publicului. Principala ”acțiune”, și cea care de fapt conferă filmului o notă de specificitate aparte, este relația dintre om și câine. Prezența lui Hooch (jucat de Beasley the Dog, mai puțin cascadoriile, executate de un alt câine, Igor) dă culoare filmului, iar felul în care Scott Turner și Hooch interacționează este extrem de comic, mai ales că este vorba de două caractere oarecum ”contrare” (dar știm că, surprinzător, contrariile se atrag).
Al doilea plan este cel tipic polițist. Tom Hanks este poate mai puțin credibil aici în postura de detectiv puternic, inteligent și cu spirit de sacrificiu, dar o scoate cumva la capăt. Narațiunea este cam trasă de păr, dar corespunde cu tipologia filmelor polițiste din anii 80.
În fine, ultimul plan, care nu era tocmai necesar, este cel romantic. Scott Turner n-a avut vreme atâția ani să-și găsească o prietenă, dar fix acum, când vrea să părăsească orașul și are de rezolvat un caz, se îndrăgostește de domnișoara doctor veterinar Emily Carlson (Mare Winningham) - o relație cam pe repede înainte, foarte pe fugă, și în care domnișoara (din motive comice, presupunem) are mult mai mult inițiativa. Motiv pentru realizatorii peliculei de a trasa unele paralele cu alte producții cu câini - 101 Dalmațieni sau, având în vedere relația lui Hooch cu frumoasa Camille (de rasă Collie), Doamna și Vagabondul. De remarcat că domnișoara doctor își dorește (în film) cinci copii, iar în realitate Mare Winningham chiar a avut cinci copii!
În disonanță cu atmosfera în general veselă, finalul include în mod nefericit câteva scene mai violente și triste, care fac filmul mai greu digerabil pentru copii (și probabil și pentru unii adulți). Altfel, cu un final mai bine gândit, ar fi fost cu adevărat un film de recomandat pentru a fi vizionat cu toată familia.
Am vizionat filmul joi, 6 iulie 2017, de la ora 21.10, pe TVR 2. Probabil va mai fi inclus în programele TVR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu