Scenariul: Henry Miller - adaptare după seria de benzi desenate a lui Will Eisner.
Cu: Gabriel Macht, Samuel L. Jackson, Scarlett Johansson, Eva Mendes, Sarah Paulson.
Filmul nu este recomandat copiilor sub 12 ani datorită scenelor de violență și nuditate.
IMDb: 4,8/10; Rotten Tomatoes: 14%; Metacritic: 30%.
Filmul a fost lansat de Crăciun în anul 2008 dar nu are nimic de a face cu spiritul Crăciunului sau cu orice alt spirit, în ciuda titlului și numelui personajului principal. Spiritul (Gabriel Macht), eroul acestei producții, este un fost polițist, readus la viață în mod miraculos, și aparent invulnerabil. El este vopsit în jurul ochilor, având un fel de mască, probabil ca să nu fie recunoscut, ceea ce mi se pare o tâmpenie. De altfel, tot filmul pare o tâmpenie, un fel de parodie a benzilor desenate transformate în filme de doi bani, cu personaje nerealiste, care vorbesc în dodii, întrecându-se în discursuri despre nimic.
Atmosfera este sumbră, permanent este întuneric, umbră și frig în acest oraș numit Central City, ”păzit” de Spirit, care luptă cu răufăcătorii în stilul lui Batman, dar mult mai prost. Și mai afemeiat. De altfel, Spiritul pare bărbatul fatal: toate demoazelele îi cad în brațe, aproape fără excepție. Și el are o afecțiune pentru ele - pentru unele, precum Sand Saref (Eva Mendes), de mai demult, pentru altele, precum doctorița lui personală, Ellen Dolan (Sarah Paulson), de ceva mai puțină vreme.
Inamicul numărul 1 al Spiritului este Octopus (Samuel L. Jackson), la fel de invulnerabil. Cei doi se bat încă de la începutul filmului, aruncându-și în cap unul altuia diverse obiecte (inclusiv chiuvete și vase de WC) și își cară pumni în timp ce stau într-un lac care cuprinde niște lăzi cu obiecte prețioase. Bineînțeles, cei doi nu pățesc nimic (grav) după cafteala cu pricina.
În schimb, lăzile se încurcă: cea care conținea sângele lui Hercules ajunge la Sand Saref iar cea cu Lâna de Aur la Octopus, deși ar fi trebuit să fie invers. Octopus, cu ajutorul lui Silken Floss (Scarlett Johansson) și a unor lachei clonați cu nume și interpretări comice (Logos, Pathos etc, interpretați toți de Louis Lombardi), are în plan să-l omoare pe Spirit și să facă un schimb amiabil de obiecte cu Sand Saref.
Nu prea-i iese, căci Spiritul reușește să scape din capcana pregătită și în final se aliază cu mai vechea lui iubită ca să-l distrugă pe Octopus.
Este bineînțeles mai vechea poveste a luptei dintre bine și rău, în care binele iese în cele din urmă învingător. Problema este că toate personajele din acest film par a fi create în batjocură, în ciuda distribuției unor actori (și mai ales actrițe) de prim rang. Silken Floss (interpretată de Scarlett Johansson) este patetică și nici Sand Saref (nume preluat dintr-un tip de caractere din Microsoft Word) nu prea poate fi salvată, cu toată strădania Evei Mendes. Eroii principali sunt mai degrabă parodii a unor eroi sau anti-eroi adevărați.
Acțiunea lasă însă cel mai mult de dorit. Nu este foarte clar dacă se petrece în trecut, în prezent sau în viitor, nu este clar care este semnificația obiectelor dorite - sângele lui Hercules și Lâna de Aur, sau ce caută acestea pe fundul apei în Central City. Cam în aceeași măsură este de neînțeles de ce se insistă asupra faptului că lui Octopus nu-i plac ouăle sau de ce el se costumează în nazist cu monoclu.
Stilistic, nimic de comentat. Celor care se uită la filme doar pentru efecte speciale și imagini generate de calculator, probabil le va place.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu