Twilight: Original Motion Picture Soundtrack, Chop Shop Records / Atlantic Records, 2008.
Sunt trecuți, pe rând, interpretul (sau interpreții), melodia și durata acesteia:
01. Muse - Supermassive Black Hole 3:31
02. Paramore - Decode 4:21
03. The Black Ghosts - Full Moon 3:50
04. Linkin Park - Leave Out All the Rest 3:19
05. MuteMath - Spotlight (Twilight Mix) 3:20
06. Perry Farrell - Go All the Way (Into the Twilight) 3:27
07. Collective Soul - Tremble for My Beloved 3:53
08. Paramore - I Caught Myself 3:55
09. Blue Foundation - Eyes on Fire 5:01
10. Robert Pattinson - Never Think 4:29
11. Iron & Wine - Flightless Bird, American Mouth 4:02
12. Carter Burwell - Bella's Lullaby 2:20
Rate Your Music: 3,0/5; AllMusic: 3,0/5; Amazon: 4,5/5.
Muzica din filme este deseori trecută cu vederea de publicul larg, și oarecum pe bună dreptate: ea este compusă pentru a fi ascultată într-un anumit context foarte specific, și anume în film, unde are un anumit rol, în funcție de ceea ce se petrece, sau de sentimentele și emoțiile pe care vrea să le transmită regizorul. Așadar, aceeași muzică, scoasă din context, ar putea să aibă un cu totul alt impact.
Totuși, în ultima vreme, tot mai mulți muzicieni valoroși doresc ca melodiile lor să apară pe coloanele sonore ale filmelor, mai ales ale celor de (presupus) succes. Este o variantă mult mai sigură de a avea asigurată o publicitate universală, mult mai amplă decât orice campanie de marketing de care ar fi capabilă o casă de discuri.
Este și cazul filmului Twilight (Amurg în limba română), care a apărut în 2008, și a cărui coloană sonoră (soundtrack) l-a precedat cu câteva săptămâni. Așteptările fanilor erau atât de mari, încât albumul cu coloana sonoră s-a vândut foarte bine încă de dinainte de a fi lansat filmul, ocupând primul loc în diverse topuri muzicale de specialitate. Era pe undeva firesc, deoarece scriitoarea Stephenie Meyer, autoarea cărții (și a seriei) pe baza căreia s-a făcut filmul, admitea deschis faptul că muzica o inspira atunci când scria anumite capitole, iar melodiile respective au ajuns chiar să devină publice, fiind de mare interes pentru fani. Evident, nu toate acestea au putut fi incluse pe coloana sonoră a filmului; selecția finală a fost făcută de Alexandra Patsavas, care a fost producătoarea albumului.
Au fost adăugate și câteva cântece noi, create special pentru coloana sonoră a filmului, și care (evident) nu făcuseră parte din play-list-urile scriitoarei. Astfel, trupa americană de pop-punk Paramore, condusă de solista Hayley Williams, fană declarată a seriei Twilight, a contribuit cu două melodii noi: Decode și I Caught Myself, de altfel foarte potrivite, având în vedere acțiunea din film și grupa de vârstă căreia i se adresează (adolescenții). Hayley însăși avea doar 19 ani la momentul respectiv, iar formația sa, Paramore, avea (și încă are) un stil foarte energic, tineresc, de abordare a unor teme proprii generației ”emo”; iar criza economică a coincis cu punctul culminant al culturii emo în Statele Unite ale Americii și nu numai, ceea ce explică și succesul unor filme cu vampiri și vârcolaci adolescenți. Decode, melodia mai reușită dintre cele două, a și fost lansată ca un prim single de pe acest album.
Al doilea single a fost Go All the Way (Into the Twilight) a lui Perry Farrell, care se detașează cumva de celelalte piese, atât prin tematică, cât și prin stil, fiind un cântec vesel, de dans și voie bună.
Dintre celelalte melodii originale, se mai remarcă Never Think și Bella's Lullaby. Never Think este cântată chiar de actorul principal din film, Robert Pattinson, acesta fiind de altfel debutul său muzical. E foarte lentă și prea mormăită, îngânată, pentru a fi inteligibilă, și sună mai degrabă a doină de jale decât a cântec de dragoste. Ultima piesă de pe album, Bella's Lullaby, este instrumentală și aparține compozitorului Carter Burwell, care de altfel s-a ocupat de întreaga partitură, aceasta fiind doar o mostră, destul de reușită, dar foarte diferită de restul melodiilor.
Celelalte piese au fost alese ”pe sprânceană” și sunt în medie mai bune decât cele originale. Nu e de mirare, când ai de unde să alegi, și poți include o melodie precum Leave Out All the Rest a băieților de la Linkin Park, trupă cu o popularitate uriașă. Albumul se deschide cu Supermassive Black Hole a formației britanice Muse, care cu ocazia aceasta și-a făcut serios intrarea pe piața americană. De altfel, pe prima parte a compilației predomină melodiile pop-rock sau punk, cu mici excepții, una dintre acestea fiind Full Moon a duetului The Black Ghosts. Cele mai multe dintre aceste cântece sunt recente, raportate la data de apariție a albumului, respectiv din perioada 2005-2008; totuși, este și unul mai vechi, Tremble for My Beloved, a trupei Collective Soul, care e din 1999, și care este unul dintre preferatele mele - și se pare că a plăcut și altora destul de mult, altfel fiind greu de explicat cum și-a făcut loc pe coloana sonoră a unei astfel de producții.
După cum arată și titlurile, chiar dacă stilurile mai diferă, tematica abordată este destul de unitară, fiind în general una mai sobră, mai întunecată, în acord cu atmosfera gotică a filmului.
Ultimele patru piese sunt mai lente. Surpriza cea mai mare este Eyes on Fire a trupei daneze Blue Foundation, aceștia fiind unicii interpreți din altă țară decât Statele Unite ale Americii sau Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care au prins loc pe acest album. Melodia este ea însăși surprinzătoare, după atâta energie debordantă: agresivă în altă manieră, calmă și provocatoare. Penultima piesă, aleasă (se pare) de actrița principală din film, Kristen Stewart, este Flightless Bird, American Mouth a lui Iron & Wine, o baladă romantică, numai bună de dansat pe ea la bal (cum e în film) sau ca piesă de deschidere pentru mire și mireasă la nunți (cum am aflat că se mai întâmplă), în ciuda unor versuri mai controversate.
Per total, este o compilație aparte de melodii originale și existente, în mod profesionist îmbinate pentru un efect maxim asupra unei audiențe specifice, alcătuită predominant din adolescenți rebeli, și cu precădere de sex feminin.
Au fost adăugate și câteva cântece noi, create special pentru coloana sonoră a filmului, și care (evident) nu făcuseră parte din play-list-urile scriitoarei. Astfel, trupa americană de pop-punk Paramore, condusă de solista Hayley Williams, fană declarată a seriei Twilight, a contribuit cu două melodii noi: Decode și I Caught Myself, de altfel foarte potrivite, având în vedere acțiunea din film și grupa de vârstă căreia i se adresează (adolescenții). Hayley însăși avea doar 19 ani la momentul respectiv, iar formația sa, Paramore, avea (și încă are) un stil foarte energic, tineresc, de abordare a unor teme proprii generației ”emo”; iar criza economică a coincis cu punctul culminant al culturii emo în Statele Unite ale Americii și nu numai, ceea ce explică și succesul unor filme cu vampiri și vârcolaci adolescenți. Decode, melodia mai reușită dintre cele două, a și fost lansată ca un prim single de pe acest album.
Al doilea single a fost Go All the Way (Into the Twilight) a lui Perry Farrell, care se detașează cumva de celelalte piese, atât prin tematică, cât și prin stil, fiind un cântec vesel, de dans și voie bună.
Dintre celelalte melodii originale, se mai remarcă Never Think și Bella's Lullaby. Never Think este cântată chiar de actorul principal din film, Robert Pattinson, acesta fiind de altfel debutul său muzical. E foarte lentă și prea mormăită, îngânată, pentru a fi inteligibilă, și sună mai degrabă a doină de jale decât a cântec de dragoste. Ultima piesă de pe album, Bella's Lullaby, este instrumentală și aparține compozitorului Carter Burwell, care de altfel s-a ocupat de întreaga partitură, aceasta fiind doar o mostră, destul de reușită, dar foarte diferită de restul melodiilor.
Celelalte piese au fost alese ”pe sprânceană” și sunt în medie mai bune decât cele originale. Nu e de mirare, când ai de unde să alegi, și poți include o melodie precum Leave Out All the Rest a băieților de la Linkin Park, trupă cu o popularitate uriașă. Albumul se deschide cu Supermassive Black Hole a formației britanice Muse, care cu ocazia aceasta și-a făcut serios intrarea pe piața americană. De altfel, pe prima parte a compilației predomină melodiile pop-rock sau punk, cu mici excepții, una dintre acestea fiind Full Moon a duetului The Black Ghosts. Cele mai multe dintre aceste cântece sunt recente, raportate la data de apariție a albumului, respectiv din perioada 2005-2008; totuși, este și unul mai vechi, Tremble for My Beloved, a trupei Collective Soul, care e din 1999, și care este unul dintre preferatele mele - și se pare că a plăcut și altora destul de mult, altfel fiind greu de explicat cum și-a făcut loc pe coloana sonoră a unei astfel de producții.
După cum arată și titlurile, chiar dacă stilurile mai diferă, tematica abordată este destul de unitară, fiind în general una mai sobră, mai întunecată, în acord cu atmosfera gotică a filmului.
Ultimele patru piese sunt mai lente. Surpriza cea mai mare este Eyes on Fire a trupei daneze Blue Foundation, aceștia fiind unicii interpreți din altă țară decât Statele Unite ale Americii sau Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care au prins loc pe acest album. Melodia este ea însăși surprinzătoare, după atâta energie debordantă: agresivă în altă manieră, calmă și provocatoare. Penultima piesă, aleasă (se pare) de actrița principală din film, Kristen Stewart, este Flightless Bird, American Mouth a lui Iron & Wine, o baladă romantică, numai bună de dansat pe ea la bal (cum e în film) sau ca piesă de deschidere pentru mire și mireasă la nunți (cum am aflat că se mai întâmplă), în ciuda unor versuri mai controversate.
Per total, este o compilație aparte de melodii originale și existente, în mod profesionist îmbinate pentru un efect maxim asupra unei audiențe specifice, alcătuită predominant din adolescenți rebeli, și cu precădere de sex feminin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu