Ricardo Montaner - Viajero Frecuente (2012)

Ricardo Montaner - Viajero Frecuente, Sony Music Latin, 2012.

Sunt trecute, pe rând, melodia, durata acesteia și, în paranteză, compozitorul sau compozitorii:

01. Viajero Frecuente 4:24 (Ricardo Montaner, Massimiliano D'Apollo, Max Longhi, Giorgio Vanni)

02. La Canción Que Necesito 3:40 (Ricardo Montaner, Yasmil Marrufo)

03. Time 4:26 (Ricardo Montaner, Ricardo Reglero Jr.)

04. Ya No Queda Un Alma (Grado 33) 3:58 (Ricardo Montaner, Yasmil Marrufo)

05. Voy A Vivir La Vida 3:27 (Ricardo Montaner, Yasmil Marrufo)

06. Hazme Regresar 3:18 (Ricardo Montaner, Alejandro Reglero, Alberto Gaitán, Ricardo Gaitán)

07. Convénceme 3:39 (Ricardo Montaner, Yasmil Marrufo)

08. Déjame Soñar (cu India Martínez) 3:24 (Ricardo Montaner)

09. El Centro De La Tierra 4:21 (Ricardo Montaner)

10. Te Amo Hasta Siempre (cu Mau & Ricky) 3:51 (Ricardo Montaner, Ricardo Reglero Jr)

11. El Piano Nunca Más 3:53 (Ricardo Montaner, Massimiliano D'Apollo, Max Longhi, Giorgio Vanni)

12. Hago Una Poesía 3:42 (Ricardo Montaner, Paolo Paltrinieri)

13. La Gloria De Dios (cu Evaluna Montaner) 6:20 (Ricardo Montaner, Pablo Manavello)

Nominalizat la premiul Latin Grammy pentru cel mai bun album vocal tradițional pop (2013).

Nominalizat la premiul Grammy pentru cel mai bun album pop latino (2014).

AllMusic: 5/5; Amazon: 4,6/5

Ricardo Montaner este un cântăreț latino-american, de muzică pop (sau pop latino). Născut în Argentina, s-a mutat de mic copil (7 ani) în Venezuela, unde tatăl său a primit un loc de muncă. Și-a început cariera muzicală în anii 70, dar primele albume și succesul au apărut abia în anii 1980. Din 2001 s-a mutat cu familia la Miami, în Statele Unite ale Americii; este cetățean a patru state latino-americane (Argentina, Venezuela, Columbia și Republica Dominicană) dar el însuși se consideră în primul rând venezuelean. A scos numeroase albume, în general bine apreciate de iubitorii muzicii latino. Aflat acum pe final de carieră, s-a preocupat și de destinul muzical al unora dintre copiii săi, dintre care doi frați, Mau & Ricky, s-au lansat ca duet pe scenă în ultimii ani, iar fiica Evaluna Montaner pare să fie o stea în devenire.

Albumul ”Viajero Frecuente”, apărut în 2012, este o realizare muzicală care atestă maturitatea deplină a artistului, incluzând aproape exclusiv balade romantice. Asupra mea, muzica asta lentă și duioasă are un efect de somnifer: de obicei, de pe la jumătatea albumului adorm. Este foarte bine să asculți o asemenea producție noaptea, când dorești să te liniștești, dar ziua mă feresc să mai ascult, deoarece mi s-a întâmplat să adorm și în amiaza mare.

Prima jumătate a albumului conține piese mai interesante și, totodată, singura melodie care nu este lentă, Voy a Vivir la Vida. N-aș spune că această melodie se remarcă prin altceva, în afară de ritmul ceva mai susținut. În schimb, îmi plac piesele a căror intensitate crește pe parcurs, cum este chiar cea inițială, care dă și titlul albumului, Viajero Frecuente. Favorita mea de pe acest album este însă Time, unde artistul reușește să redea cu maximă intensitate emoții și sentimente diverse, care ”explodează” literalmente spre finalul melodiei. 

Celelalte sunt genul acela de melodii de amor, dolor și corazón, specifice muzicii latino-americane și telenovelelor. De altfel, unele, precum La Canción Que Necesito, au și fost utilizate într-un serial de acest tip.

Pentru iubitorii de muzică de tip flamenco, există două piese cu asemenea influențe, Hazme Regresar și Déjame Soñar, aceasta din urmă într-un duet interesant cu cântăreața spaniolă (andaluză) India Martínez.

De altfel, în a doua parte a albumului există și alte piese cu participare ”externă”, deși e oarecum ciudată exprimarea, fiindcă, în afară de India Martínez (menționată deja), ceilalți cântăreți sunt copiii artistului: Mau & Ricky apar pe Te Amo Hasta Siempre, iar Evaluna Montaner pe La Gloria De Dios.

Ultima piesă de pe album, La Gloria De Dios, merită o atenție specială. Este de departe cea mai lungă melodie de pe tot albumul, și asta pentru că la un moment dat, după ce ai impresia că melodia se termină, aceasta se reia cu o instrumentație pe care o apreciez ca fiind deosebită, momentul muzical maxim al albumului fiind această încheiere în tonalități de rock, cu o chitară electrică în prim-plan. Este totodată singura melodie care nu abordează tema dragostei, fiind un imn religios, provocat de un eveniment nefericit. Și, în plus, față de toate acestea, vocea adolescentei Evaluna Montaner contrastează foarte eficient cu cea a tatălui său, creând o atmosferă aparte.

Deși acest album s-ar încadra la noi la ”muzică ușoară”, chiar într-un sens foarte apropiat de ceea ce se înțelegea prin acest termen înainte de Revoluție, există și elemente de modernitate vizibile. Chitara electrică apare pe mai multe cântece, existând chiar și situații de solo la chitară, în mod clar o adaptare din muzica rock. Colaborarea cu Orchestra Simfonică din Milano a adus unele beneficii evidente multor melodii.

Este un album care, prin tematică și prin sunet, se adresează în primul rând generațiilor mai în vârstă, nostalgicilor și melancolicilor, dar care totodată crează punți de legătură cu generațiile tinere.