Beach Slang - The Things We Do to Find People Who Feel Like Us, Polyvinyl Record Co., 2015.
Toate melodiile au fost compuse de James Alex:
01. Throwaways 2:15
02. Bad Art and Weirdo Ideas 3:19
03. Noisy Heaven 2:29
04. Ride the Wild Haze 2:38
05. Too Late to Die Young 2:33
06. I Break Guitars 2:33
07. Young & Alive 2:29
08. Porno Love 2:42
09. Hard Luck Kid 2:56
10. Dirty Lights 2:57
Beach Slang:
James Alex Snyder - voce, chitară, pian
Ruben Gallego - chitară
Ed McNulty - chitară bass
JP Flexner - tobe
AllMusic: 3,5/5; Rate Your Music: 3,2/5; Metacritic: 79%.
În peisajul tot mai complex al rock-ului alternativ și al punk-ului, de puțin timp a apărut o trupă care ”sună bine”, într-un stil mai degrabă caracteristic anilor 90: Beach Slang. Creată de curând (2013) în Philadelphia în jurul lui James Alex Snyder (fost solist vocal la Weston), care a revenit în muzică după o carieră ca designer, formația a pornit cu dreptul, cu două EP-uri, Who Would Ever Want Anything So Broken? și Cheap Thrills on a Dead End Street, ambele apărute în 2014. Succesul la public a fost unul imediat, astfel că băieții n-au mai stat mult pe gânduri și astfel, la sfârșitul lui octombrie 2015, au scos primul album ”complet” (deși n-are nici măcar 27 de minute), The Things We Do to Find People Who Feel Like Us. Titlul se vrea inteligent dar n-are aparent nicio legătură cu melodiile (sau poate nu sunt eu suficient de deștept ca să descopăr) ci reprezintă mai degrabă asumarea unui obiectiv.
Albumul începe în forță cu primele acorduri ale melodiei Throwaways, care dă semnalul: îți place sau nu, că nu prea ai timp să te hotărăști? Nicio introducere, nimic: cel care ascultă află în primele 10-15 secunde cam cum sună tot albumul. Pentru că, la drept vorbind, este nevoie de mai multe audiții pentru a-ți da seama de diferențele dintre melodii. A doua melodie, Bad Art and Weirdo Ideas, este mai ”lucrată”, mai romantică, și este cea mai lungă de pe întreg albumul: singura care depășește 3 minute! Este și piesa pe care trupa a promovat-o cel mai mult.
Personal, cea mai reușită melodie mi se pare Ride the Wild Haze. Există chiar și o baladă, Too Late to Die Young, deși aș fi preferat să nu fie, dar e bine, măcar pentru diversitate. Jumătatea a doua a albumului este mai ”liniștită” (dacă un astfel de termen se poate aplica) iar încheierea, cu piesa Dirty Lights, este apoteotică.
Ca de obicei, în afară de muzică, la producțiile de acest gen contează foarte mult și versurile. Temele abordate sunt cele recurente pentru trupele punk, care mai nou se adresează și tinerilor atinși de curentul emo. În ciuda faptului că James Alex (compozitorul tuturor melodiilor și, se presupune, ”poetul” de serviciu) a depășit 40 de ani și prin urmare este un ”dinozaur” pentru fanii care sunt cu predilecție adolescenți, versurile sunt tocmai potrivite pentru tinerii ajunși la vârsta la care au dreptul să viseze orice, să facă (chiar?) orice, să nu le pese de nimic și să nu aibă responsabilități. Pe lângă ”sex, drugs & rock'n'roll” plus băutura și beția, prezente mai evident sau mai subtil în aproape fiecare cântec, una din temele importante este cea a evadării, pe diverse căi, din lumea reală, precum și cea a desconsiderării de sine, a promovării imaginii sinelui ca o victimă, ca un ghinionist, care cerșește indulgența și înțelegerea celor din jur, dar rămâne până la final un neînțeles, ”tânăr și neliniștit” - ca să parodiem titlul unui arhicunoscut serial dar și totodată, măcar în parte, titlul unei melodii, Young & Alive, care, până la urmă, definește cu destulă exactitate genul de public pe care Beach Slang caută să-l atragă.
Spre deosebire însă de majoritatea formațiilor rock din ultima vreme, ale căror compoziții sunt mai degrabă deprimante și îndeamnă la meditație, The Things We Do to Find People Who Feel Like Us, în mare măsură în spiritul celor două EP-uri apărute în 2014, transmite un mesaj pozitiv, crează emoție, bună dispoziție, te încarcă cu energie.
Pentru promovarea albumului, băieții de la Beach Slang merg în ianuarie-februarie 2016 și într-un turneu european care, din păcate, nu ajunge și în România. Cea mai apropiată locație ar fi Viena (9 februarie 2016).
În peisajul tot mai complex al rock-ului alternativ și al punk-ului, de puțin timp a apărut o trupă care ”sună bine”, într-un stil mai degrabă caracteristic anilor 90: Beach Slang. Creată de curând (2013) în Philadelphia în jurul lui James Alex Snyder (fost solist vocal la Weston), care a revenit în muzică după o carieră ca designer, formația a pornit cu dreptul, cu două EP-uri, Who Would Ever Want Anything So Broken? și Cheap Thrills on a Dead End Street, ambele apărute în 2014. Succesul la public a fost unul imediat, astfel că băieții n-au mai stat mult pe gânduri și astfel, la sfârșitul lui octombrie 2015, au scos primul album ”complet” (deși n-are nici măcar 27 de minute), The Things We Do to Find People Who Feel Like Us. Titlul se vrea inteligent dar n-are aparent nicio legătură cu melodiile (sau poate nu sunt eu suficient de deștept ca să descopăr) ci reprezintă mai degrabă asumarea unui obiectiv.
Albumul începe în forță cu primele acorduri ale melodiei Throwaways, care dă semnalul: îți place sau nu, că nu prea ai timp să te hotărăști? Nicio introducere, nimic: cel care ascultă află în primele 10-15 secunde cam cum sună tot albumul. Pentru că, la drept vorbind, este nevoie de mai multe audiții pentru a-ți da seama de diferențele dintre melodii. A doua melodie, Bad Art and Weirdo Ideas, este mai ”lucrată”, mai romantică, și este cea mai lungă de pe întreg albumul: singura care depășește 3 minute! Este și piesa pe care trupa a promovat-o cel mai mult.
Personal, cea mai reușită melodie mi se pare Ride the Wild Haze. Există chiar și o baladă, Too Late to Die Young, deși aș fi preferat să nu fie, dar e bine, măcar pentru diversitate. Jumătatea a doua a albumului este mai ”liniștită” (dacă un astfel de termen se poate aplica) iar încheierea, cu piesa Dirty Lights, este apoteotică.
Ca de obicei, în afară de muzică, la producțiile de acest gen contează foarte mult și versurile. Temele abordate sunt cele recurente pentru trupele punk, care mai nou se adresează și tinerilor atinși de curentul emo. În ciuda faptului că James Alex (compozitorul tuturor melodiilor și, se presupune, ”poetul” de serviciu) a depășit 40 de ani și prin urmare este un ”dinozaur” pentru fanii care sunt cu predilecție adolescenți, versurile sunt tocmai potrivite pentru tinerii ajunși la vârsta la care au dreptul să viseze orice, să facă (chiar?) orice, să nu le pese de nimic și să nu aibă responsabilități. Pe lângă ”sex, drugs & rock'n'roll” plus băutura și beția, prezente mai evident sau mai subtil în aproape fiecare cântec, una din temele importante este cea a evadării, pe diverse căi, din lumea reală, precum și cea a desconsiderării de sine, a promovării imaginii sinelui ca o victimă, ca un ghinionist, care cerșește indulgența și înțelegerea celor din jur, dar rămâne până la final un neînțeles, ”tânăr și neliniștit” - ca să parodiem titlul unui arhicunoscut serial dar și totodată, măcar în parte, titlul unei melodii, Young & Alive, care, până la urmă, definește cu destulă exactitate genul de public pe care Beach Slang caută să-l atragă.
Spre deosebire însă de majoritatea formațiilor rock din ultima vreme, ale căror compoziții sunt mai degrabă deprimante și îndeamnă la meditație, The Things We Do to Find People Who Feel Like Us, în mare măsură în spiritul celor două EP-uri apărute în 2014, transmite un mesaj pozitiv, crează emoție, bună dispoziție, te încarcă cu energie.
Pentru promovarea albumului, băieții de la Beach Slang merg în ianuarie-februarie 2016 și într-un turneu european care, din păcate, nu ajunge și în România. Cea mai apropiată locație ar fi Viena (9 februarie 2016).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu