Scenariul: Marcello Marchesi, Vittorio Metz.
Cu: Macario, Isa Barzizza, Gianni Agus, Guglielmo Barnabò, Riccardo Billi.
IMDb: 5,5/10; FilmTV.it: 4,8/10; MYMovies.it: 1,75/5.
După război, lumea se săturase de drame și tragedii, avusese parte de destule în timpul marii conflagrații mondiale. Studiourile cinematografice au prins repede ideea și s-au axat pe comedii mai mult sau mai puțin romantice, pentru care cererea din partea publicului era imensă. Dacă o astfel de comedie se învârtea și în jurul ideii de căsătorie, cu atât mai bine! Oamenii se căsătoreau și făceau copii, recuperând perioada de ”secetă” din timpul războiului, ceea ce a dus la un adevărat ”baby-boom”.
Cinematografia italiană nu făcea, desigur, vreo excepție. Casa de filme Lux, poate cea mai mare din Italia acelei perioade, s-a adaptat repede. Și care era rețeta ideală pentru public, dacă nu un cuplu format din cel mai cunoscut actor de comedie din acel moment în Italia (Macario) și cea mai frumoasă actriță (Isa Barzizza), interpretând cel mai cunoscut cuplu din istorie, pe Adam și Eva?
Sigur, filmul nu este deloc unul ”liniar” ci mai degrabă format din mai multe episoade, sau scenete, după moda teatrului de revistă sau a ”avanspectacolului” din perioada fascistă, când teatrele erau finanțate pentru a prezenta filme, iar actorii de teatru aveau la dispoziție doar câteva minute, înainte de film, pentru o scenetă.
Povestea care unește toate scenetele din film este teama lui Adamo Rossi (Macario), patron la un salon de înfrumusețare, de a se căsători cu colega sa manichiuristă, Eva Bianchi (Isa Barzizza). Este un adevărat ”război al sexelor”, în care Adamo încearcă să-i demonstreze că, de-a lungul timpurilor, toate ”Evele” nu au adus altceva decât necazuri și moartea bărbaților care s-au îndrăgostit de ele. El îi citește Evei pasaje dintr-o carte, cu toate aceste întâmplări tragice, interpretate sub formă de parodie, în cele cinci scenete care formează de fapt filmul: Adam și Eva în preistorie (povestea păcatului originar), în antichitate (Elena din Troia și războiul troian pe care l-a cauzat), în Evul Mediu (concubina unui pașă, care l-a trădat pe acesta în favoarea cruciaților creștini), în modernitate (Rossella, o fanatică sudistă din războiul de secesiune american, care cauzează un măcel generalizat) și în viitor, mai exact în anul 2000!
Toate scenele sunt comice și interesante, dar cea care atrage azi mai mult atenția este ultima. În anul 2000, cel de-al cincelea război mondial se încheie cu dispariția aproape a întregii omeniri; câțiva supraviețuitori își găsesc calea spre un far, unde speră să găsească o femeie, ca lumea să poată fi repopulată și umanitatea să fie salvată. Femeia (Isa Barzizza), nevasta angajatului de la far (Macario), acceptă surprinzător provocarea, spre supărarea soțului; dar naufragiații, de diverse rase și naționalități, se măcelăresc reciproc, rusul și americanul ultimii, în vreme ce supraveghetorul farului pleacă, lăsând-o singură pe această Eva a viitorului!
Totuși, filmul revine în final la ”realitate”, unde Adamo Rossi, cu acordul publicului, se căsătorește cu frumoasa Eva, acceptând riscurile, greutățile și responsabilitățile pe care le presupune întemeierea unei familii.
Este de asemenea demn de remarcat că prima versiune a filmului, apărută la sfârșitul anului 1949, a fost intens criticată din cauza lipsei de respect față de morala și conștiința religioasă și doctrina creștină... astfel că, după cenzură, filmul a apărut cu o versiune mai ”cuminte”, la începutul anului 1950. Criticii din acea vreme se legau și de faptul că doamnele din acest film, în speță actrița Isa Barzizza, apăreau prea dezbrăcate... celebră fiind scena în care apare (ca Elena din Troia) cu spatele gol! Ce timpuri...
Povestea care unește toate scenetele din film este teama lui Adamo Rossi (Macario), patron la un salon de înfrumusețare, de a se căsători cu colega sa manichiuristă, Eva Bianchi (Isa Barzizza). Este un adevărat ”război al sexelor”, în care Adamo încearcă să-i demonstreze că, de-a lungul timpurilor, toate ”Evele” nu au adus altceva decât necazuri și moartea bărbaților care s-au îndrăgostit de ele. El îi citește Evei pasaje dintr-o carte, cu toate aceste întâmplări tragice, interpretate sub formă de parodie, în cele cinci scenete care formează de fapt filmul: Adam și Eva în preistorie (povestea păcatului originar), în antichitate (Elena din Troia și războiul troian pe care l-a cauzat), în Evul Mediu (concubina unui pașă, care l-a trădat pe acesta în favoarea cruciaților creștini), în modernitate (Rossella, o fanatică sudistă din războiul de secesiune american, care cauzează un măcel generalizat) și în viitor, mai exact în anul 2000!
Toate scenele sunt comice și interesante, dar cea care atrage azi mai mult atenția este ultima. În anul 2000, cel de-al cincelea război mondial se încheie cu dispariția aproape a întregii omeniri; câțiva supraviețuitori își găsesc calea spre un far, unde speră să găsească o femeie, ca lumea să poată fi repopulată și umanitatea să fie salvată. Femeia (Isa Barzizza), nevasta angajatului de la far (Macario), acceptă surprinzător provocarea, spre supărarea soțului; dar naufragiații, de diverse rase și naționalități, se măcelăresc reciproc, rusul și americanul ultimii, în vreme ce supraveghetorul farului pleacă, lăsând-o singură pe această Eva a viitorului!
Totuși, filmul revine în final la ”realitate”, unde Adamo Rossi, cu acordul publicului, se căsătorește cu frumoasa Eva, acceptând riscurile, greutățile și responsabilitățile pe care le presupune întemeierea unei familii.
Este de asemenea demn de remarcat că prima versiune a filmului, apărută la sfârșitul anului 1949, a fost intens criticată din cauza lipsei de respect față de morala și conștiința religioasă și doctrina creștină... astfel că, după cenzură, filmul a apărut cu o versiune mai ”cuminte”, la începutul anului 1950. Criticii din acea vreme se legau și de faptul că doamnele din acest film, în speță actrița Isa Barzizza, apăreau prea dezbrăcate... celebră fiind scena în care apare (ca Elena din Troia) cu spatele gol! Ce timpuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu